Articole

Publicat pe

Despre jumătăți de suflete și de măsură și alte probleme amoroase

Luni, 11 aprilie 2016

My Dear,

Dacă mă apuc să îţi vorbesc acum despre toate lucrurile care vor urma, e pentru că m-ai văzut dezbrăcată de o duzină de ori deja atunci când vii să mă tragi de picior noaptea şi îmi declari sus şi tare că, dacă ar fi după tine, ai veni mereu la mine să mă iei ca să zburăm spre lună. Dar, vezi tu, nu ştiu dacă eşti chiar tu pilotul pe care îl aştep de atâta vreme. Încă nu-mi dau seama cine eşti tu sau ce eşti pentru mine, deşi marfa pe care mi-o vinzi sub formă de vise mai mult înceţoşate decât altceva, mă face curioasă în privinţa dedesubturilor tale. Mă refer la acelea sufleteşti, evident. read more

Publicat pe

Începutul este sfârșitul care este numai un alt început

Dragă cititorule,

”A trecut destul de mult timp de când am scris ultima dată ceva.” Aceasta este fraza cu care încep aproape toate postările mele. Îmi cer scuze. Îmi retrag câteva dintre promisiunile pe care le-am făcut în ultimii 2 ani, cum ar fi: „promit că voi scrie mai des”, „promit că voi face mai multe videoclipuri”, „promit că te voi ține la curent”. Nu am reușit să mă țin de niciuna dintre ele. Și îmi cer scuze pentru ceea ce pare a fi o lipsă de interes. Nu-mi lipsește nimic să mă țin de cuvânt. Doar că nu mă așteptam ca multe dintre lucrurile care mi s-au întâmplat în ultimii 2 ani să se întâmple. Și nu mă refer la accidentul vascular cerebral pe care l-am suferit. Vorbesc despre multe dintre lucrurile care s-au întâmplat după accidentul vascular cerebral. read more

Publicat pe

În singurătatea mea, sunt în cel mai bun loc în care m-aș putea regăsi

Dragă cititorule,

Astăzi, la Jiko, am avut o ședință destul de plăcută cu Miki, care a urmat unei alte ședințe care a fost, de departe, cea mai lungă și mai intensă de până acum. Aceasta s-a întâmplat ieri și a durat aproximativ 2 ore și 15 minute în total. Ea și cu mine am avut o conversație foarte plăcută despre viață, conștiință, spirit și tot felul de alte lucruri.

– De ce simți nevoia să-mi spui despre lucrurile prin care treci? m-a întrebat ea.
– Să nu uităm că sunt încă om, am răspuns. În diferite ocazii, încă sunt condusă de emoții. Nu am găsit încă puterea de a le controla. Adică… să fiu lipsită de emoții, adică. De exemplu, sentimentele de singurătate și abandon au fost atât de copleșitoare timp de aproximativ o lună, încât am sărit peste două săptămâni de ședințe și am fugit acasă, unde cel puțin am avut compania lui Pufi, câinele Yorkshire Terrier.”
– Ai făcut foarte bine întorcându-te acasă, dacă asta ai simțit că trebuie să faci. Totuși, asta nu-mi răspunde la întrebare. Sau nu exact. Încă simți nevoia să vorbești cu cineva despre experiența ta. De ce așa? a încercat Miki din nou să mă ajute să merg și mai adânc în ființa mea pentru a găsi un răspuns încă și mai mulțumitor. read more

Publicat pe

Interviul Irinei cu un om ca mine, traumatizat, bolnav și neputincios, dar curajos, entuziast și luptător

Dragă cititorule,

Irina este o fostă colegă de liceu a surorii mele cu care întâmplarea a făcut să ni se încrucișeze drumurile cât timp am locuit în București pentru terapie, iar pentru că ea are un blog despre viață și ființe dragi, dedicându-l inimii și sufletului și pentru că eu mă aflam într-una din acele situații delicate care merită povestite și împărtășite cu cititorii, Irina mi-a făcut invitația unui interviu scris pe care am primit-o îndată, dornică fiind să-mi narez experiențele încă o dată. Îmi luai singură permisiunea de a publica acest interviu și pe blogul meu, însă îți fac invitația de a da o fugă și pe Blogul Irinei, spre a te bucura de lectura textelor ei! read more

Publicat pe

”Să scriu sau să nu scriu”, iată un conflict lăuntric care mi-a blocat chakra comunicării

Dragă cititorule,

De când am început să fac terapia Reiki la sfârșitul lunii octombrie 2014, mi s-au întâmplat tot felul de lucruri neobișnuite și neașteptate. Nu voi intra în detalii. Încă nu. În principal pentru că este o teorie pe care nu o înțeleg complet. Deci nu… încă nu. Dar ceea ce pot spune sincer este că am subestimat puterea energiei transmise în timpul unei ședințe de Reiki.

Însă există un aspect destul de important și mai ușor de explicat. Energia reiki găsește blocajele imprimate în corpul de energie vitală, care apoi sunt scoase la suprafață și descoperite puterii mele de înțelegere, astfel încât să devin conștientă de ele și de toate relele pe care le fac în ființa mea. În timp, voi descrie aceste episoade mai detaliat. Dar ieri după-amiază, mi s-a întâmplat ceva foarte interesant și **DESPRE** ACEASTA vreau să scriu astăzi. read more

Publicat pe

Mai mult decât că port resentimente, simt ură pentru ce s-a întâmplat

Dragă cititorule,

Lucrurile despre care voi scrie astăzi sunt atât de intime și private pentru mine, încât nu-mi vine să cred că am decis să scriu despre ele. De când am suferit accidentul vascular cerebral, mi s-a sugerat adesea să vorbesc cu un psihoterapeut despre ele, dar am refuzat. Însă acum ceva timp, sora mea mi-a citit un articol care sublinia importanța și beneficiile scrierii despre diferite probleme cu care te confrunți, în special în timpul călătoriei de vindecare. read more

Publicat pe

Concertul de pian, un articol hotărât de Univers pentru a fi urmărit

Dragă cititorule,

Au trecut exact 3 luni de când bunul meu prieten Trejan mi-a permis ultima dată să cânt la orga lui electrică. Adevărul este că a fost o singură dată, așa că nu am mai atins nicio clapă de atunci. Asta în principal pentru că nu am talent.

– Nu sunt impresionat, nu ești Beethoven, mi-a spus Trejan în ziua aceea.
– Îmi pare rău, dar cine ești tu ca să fie nevoie să te impresionez? Nici măcar nu trebuie să mă impresionez pe mine însămi,, am răspuns cu înțelepciune.
– Sunt dragonul printre dragoni, a spus el.
– O, dragă Trejan, dragonul primește întotdeauna șuturi în basme, am gândit în sinea mea. read more

Publicat pe

Corpul meu este o cușcă

Le me and Derpina, my body is a cage

Dragă cititorule,

Au trecut 18 luni de când mi-am pierdut complet vederea. De când s-a întâmplat acest eveniment, percepția mea asupra lucrurilor s-a schimbat. Vorbesc în principal despre percepția dată de imaginile vizuale.

Nu-mi mai amintesc cum arăt. Uneori, am flash-uri cu mine, dar dacă m-aș descrie acum, nu aș putea. Sunt momente când îmi pun mâinile pe corp, dar chiar dacă știu că trupul meu este acolo, nu pot să-l descriu sau măcar să mi-l imaginez. Ok… Acesta este piciorul meu drept. Este scurt. Nu am păr. L-am îndepărtat în această dimineață. Îmi ridic degetele mai sus, încercând să cartografiez harta corpului fizic. Aceasta este o burtă. Este destul de redusă, dar tot a mai rămas ceva. Urc degetele și mai sus, dar evident voi evita să descriu percepția pe care o am asupra părților superioare ale corpului. Totuși, în numeroase ocazii, mâinile mele se odihnesc perfect pe piept. Dar permite-mi să trec la față. Am o pereche de buze. Există un coș dezgustător sub buza inferioară, în stânga… Dar îmi apar un coș sau două o dată la câteva luni, deci este în regulă. În rest, nu simt nimic altceva ciudat pe față. Să însemne aceasta că tenul meu este sănătos? Îmi ciupesc nasul. Nu-i pot descrie forma. Însă îmi amintesc că am un nas mic. Mai am și o pereche de ochi. Culoarea lor și lungimea genelor mele sunt lucruri absolut inutile acum. Dar cum rămâne cu părul meu? Întotdeauna am urât să am breton. Totuși, așa mi-am purtat părul în ultimele luni. read more

Publicat pe

Cum mi s-a dat putința să-mi cunosc propriul Oracol (călăuza)

Dragă cititorule,

Mai devreme astăzi, i-am spus mamei că aseară l-am visat pe Keanu Reeves, faimosul actor din filmul Matrix, venindu-mi să-i zic acest lucru așa, din senin, deși era mult trecut de ora prânzului.

– Știi cine este?, am întrebat-o.
– Bineînțeles că știu, mi-a răspuns ea.

Cinci minute mai târziu am auzit-o pe mama râzând incontrolabil.

– Ce se întâmplă? am exclamat, vrând să cunosc motivul pentru care mama nu se putea, pur și simplu, opri din râs. read more

Publicat pe

Când dorințele se împlinesc (exercițiu de vizualizare propus de un psihoterapeut – varianta 2)

Duminică, 15 martie 2015

Drag cititor,

Mai jos este textul unui exercițiu de vizualizare pe care un psihoterapeut mi l-a propus ca să mă ajute la capitolul ”nu renunța”, ”nu te resemna”, ”nu îți pierde speranța”, eu fiind acum complet oarbă după ce am suferit un accident vascular cerebral la finele anului 2013. L-a numit ”Când dorințele se împlinesc”. Așa că mai întâi am scris o scurtă notă, puțin cam exagerată, ce-i drept, imaginându-mă în versiunea mea împlinită și fericită, însă mult prea îmbătrânită. Ca atare, psihoterapeutul mi-a propus să refac tema ce mi-o dase, având să încerc, de această dată, să-mi imaginez o versiune a mea, desigur, fericită și împlinită, însă mai apropiată momentului prezent., read more

Propulsat cu mândrie de WordPress