iun. 172015
 
Mai mult decât că port resentimente, simt ură pentru ce s-a întâmplat

Dragă cititorule, Lucrurile despre care voi scrie astăzi sunt atât de intime și private pentru mine, încât nu-mi vine să cred că am decis să scriu despre ele. De când am suferit accidentul vascular cerebral, mi s-a sugerat adesea să vorbesc cu un psihoterapeut despre ele, dar am refuzat. Însă acum ceva timp, sora mea mi-a citit un articol care sublinia importanța și beneficiile scrierii despre diferite probleme cu care te confrunți, în special în timpul călătoriei de vindecare. În timpul ședinței de reiki de luni, doamna Rodica, terapeuta care m-a tratat în ultimele 4 săptămâni, m-a întrebat cum mă […]

iun. 152015
 
Concertul de pian, un articol hotărât de Univers pentru a fi urmărit

Dragă cititorule, Au trecut exact 3 luni de când bunul meu prieten Trejan mi-a permis ultima dată să cânt la orga lui electrică. Adevărul este că a fost o singură dată, așa că nu am mai atins nicio clapă de atunci. Asta în principal pentru că nu am talent. – Nu sunt impresionat, nu ești Beethoven, mi-a spus Trejan în ziua aceea. – Îmi pare rău, dar cine ești tu ca să fie nevoie să te impresionez? Nici măcar nu trebuie să mă impresionez pe mine însămi,, am răspuns cu înțelepciune. – Sunt dragonul printre dragoni, a spus el. – […]

iun. 072015
 
Corpul meu este o cușcă

Dragă cititorule, Au trecut 18 luni de când mi-am pierdut complet vederea. De când s-a întâmplat acest eveniment, percepția mea asupra lucrurilor s-a schimbat. Vorbesc în principal despre percepția dată de imaginile vizuale. Nu-mi mai amintesc cum arăt. Uneori, am flash-uri cu mine, dar dacă m-aș descrie acum, nu aș putea. Sunt momente când îmi pun mâinile pe corp, dar chiar dacă știu că trupul meu este acolo, nu pot să-l descriu sau măcar să mi-l imaginez. Ok… Acesta este piciorul meu drept. Este scurt. Nu am păr. L-am îndepărtat în această dimineață. Îmi ridic degetele mai sus, încercând să […]

apr. 092015
 
Cum mi s-a dat putința să-mi cunosc propriul Oracol (călăuza)

Dragă cititorule, Mai devreme astăzi, i-am spus mamei că aseară l-am visat pe Keanu Reeves, faimosul actor din filmul Matrix, venindu-mi să-i zic acest lucru așa, din senin, deși era mult trecut de ora prânzului. – Știi cine este?, am întrebat-o. – Bineînțeles că știu, mi-a răspuns ea. Cinci minute mai târziu am auzit-o pe mama râzând incontrolabil. – Ce se întâmplă? am exclamat, vrând să cunosc motivul pentru care mama nu se putea, pur și simplu, opri din râs. Dar nimic. Niciun răspuns, mama încă râdea în hohote. – Ce se întâmplă? am repetat întrebarea. Atunci sora mea mi-a […]

mart. 152015
 
Când dorințele se împlinesc (exercițiu de vizualizare propus de un psihoterapeut - varianta 2)

Duminică, 15 martie 2015 Drag cititor, Mai jos este textul unui exercițiu de vizualizare pe care un psihoterapeut mi l-a propus ca să mă ajute la capitolul ”nu renunța”, ”nu te resemna”, ”nu îți pierde speranța”, eu fiind acum complet oarbă după ce am suferit un accident vascular cerebral la finele anului 2013. L-a numit ”Când dorințele se împlinesc”. Așa că mai întâi am scris o scurtă notă, puțin cam exagerată, ce-i drept, imaginându-mă în versiunea mea împlinită și fericită, însă mult prea îmbătrânită. Ca atare, psihoterapeutul mi-a propus să refac tema ce mi-o dase, având să încerc, de această […]

mart. 112015
 
Când dorințele se împlinesc (exercițiu de vizualizare propus de un psihoterapeut - varianta 1)

Miercuri, 11 martie 2015 Drag cititor, Un psihoterapeut specializat pe terapia prin dans ca formă de eliberare emoțională mi-a propus, în timpul unei ședințe recente, un exercițiu de vizualizare pe care l-a numit ”Dacă dorințele s-ar împlini”. Așa că am încercat să mă imaginez în cea mai bună ipostază pe care am exagerat-o un pic, fără îndoială, dar care m-a ajutat să lucrez la capitolul ”nu renunța” și ”nu te resemna” fiindcă ”speranța moare ultima”, eu fiind complet oarbă de la sfârșitul anului 2013, când am suferit un accident vascular cerebral! Iată, prin urmare, schița viziunii viitorului, proiectată prin intermediul […]

mart. 052015
 
Viața mea de până acum și detalii despre accidentul vascular cerebral suferit la 26 de ani

Joi, 05 martie 2015 Drag cititor, M-am născut pe 27 mai 1987. Mama mi-a spus că am fost o sarcină ușoară, m-am născut natural, fără complicații, doar că am ieșit cu picioarele mai întâi. Bine că am ieșit până la urmă. În timp, părinții mi-au povestit că și-ar fi dorit să aibă un băiat căruia ar fi vrut să îi pună numele Cătălin Alexandru. Dar s-au bucurat la fel de mult că am fost fată. De fapt, prietenul nostru de familie care ne ajută aici, în București, și care locuia cu bunicii la parter în același bloc cu noi, mi-a […]

mart. 032015
 
One Tree Hill - Exersează puterea minții, a imaginației și a simțirii (exercițiu meditativ purificator)

Dragă cititorule, Aceasta este prima dată când scriu un exercițiu de meditație cu scopul de a ajuta alte persoane. Așadar, îmi cer scuze în avans, dacă textul ți se pare neglijent și așa mai departe. Totuși, este un exercițiu pe care l-am făcut acum o săptămână și ceva și care m-a ajutat să-mi imaginez și să simt fel de fel de lucruri. Pentru ca acest lucru să funcționeze, tot ce trebuie să faci este să te lași în voie, în tine însuți. Iată-l. Dacă ești femeie, poartă o rochie albă, până la genunchi. Dacă ești bărbat, poartă o pereche de […]

ian. 232015
 
Imaginează-ți toți oamenii

Dragi cititori, Am vorbit adesea despre oameni deoarece mulți oameni au avut un impact semnificativ asupra vieții mele. Dar, ca să fiu sinceră, am fost într-o relație de dragoste/ură cu ei încă de la începutul vieții mele. De numeroase ori am vrut să fiu în mijlocul lor, bucurându-mă de compania lor… Dar au fost încă și mai multe momente când am vrut să fug de ei, cât mai departe posibil, de preferință în mijlocul pustietății, așa încât să nu am pe nimeni în preajmă. Ne place să vorbim mult despre oameni. Ne place să-i punem în categorii. Ne place să-i […]

dec. 122014
 
Sunt la 2m de margine și mă gândesc...

Dragă cititorule, „Sunt la doi metri de margine și mă gândesc că poate doi metri nu înseamnă chiar atât de mult în jos.” Există momente în viață când treci prin evenimente care te fac, la propriu, să simți că tocmai ai lovit pământul. Am descris odată acest sentiment ca și cum viața te-ar lovi puternic în fund și te-ar împinge de pe acoperișul unei clădiri turn. Deși nu poți opri cădere, iar alta nu poți face decât a aștepta să lovești pământul, nu poți nici să nu auzi vocea vieții râzând în spatele tău și spunându-ți: „Prostule!” Uneori ai zăcea […]