Dragă cititorule,
Au trecut 18 luni de când mi-am pierdut complet vederea. De când s-a întâmplat acest eveniment, percepția mea asupra lucrurilor s-a schimbat. Vorbesc în principal despre percepția dată de imaginile vizuale.
Nu-mi mai amintesc cum arăt. Uneori, am flash-uri cu mine, dar dacă m-aș descrie acum, nu aș putea. Sunt momente când îmi pun mâinile pe corp, dar chiar dacă știu că trupul meu este acolo, nu pot să-l descriu sau măcar să mi-l imaginez. Ok… Acesta este piciorul meu drept. Este scurt. Nu am păr. L-am îndepărtat în această dimineață. Îmi ridic degetele mai sus, încercând să cartografiez harta corpului fizic. Aceasta este o burtă. Este destul de redusă, dar tot a mai rămas ceva. Urc degetele și mai sus, dar evident voi evita să descriu percepția pe care o am asupra părților superioare ale corpului. Totuși, în numeroase ocazii, mâinile mele se odihnesc perfect pe piept. Dar permite-mi să trec la față. Am o pereche de buze. Există un coș dezgustător sub buza inferioară, în stânga… Dar îmi apar un coș sau două o dată la câteva luni, deci este în regulă. În rest, nu simt nimic altceva ciudat pe față. Să însemne aceasta că tenul meu este sănătos? Îmi ciupesc nasul. Nu-i pot descrie forma. Însă îmi amintesc că am un nas mic. Mai am și o pereche de ochi. Culoarea lor și lungimea genelor mele sunt lucruri absolut inutile acum. Dar cum rămâne cu părul meu? Întotdeauna am urât să am breton. Totuși, așa mi-am purtat părul în ultimele luni.
Iată o mulțime de părți aleatorii ale corpului. Așa că voi încerca să le pun pe toate laolaltă. Îmi pare rău, încă nu mă pot imagina.
Îmi amintesc că, într-o zi, la Jiko, Miki, unul dintre terapeuți, m-a întrebat dacă am vreo percepție a aspectului lor fizic.
– Nu chiar, am spus, pentru mine, fiecare persoană nouă pe care o întâlnesc este o entitate cu voce.
– Ce vrei să spui?, a spus ea, cerându-mi lămuriri.
– Ei bine, percepția corpurilor fizice nu mai este la fel de puternică precum era înainte să-mi pierd vederea, cu excepția cazului în care oamenii se apropie FOARTE mult de mine, ceea ce se întâmplă rar. Uit, încetul cu încetul, conceptul de corp. Nu sunt conștientă nici măcar de propria mea piele, în care trebuie să trăiesc.”
Nu mi-a răspuns imediat.
– Dar cum rămâne cu Sensei? a insistat ea. Îl poți descrie?
M-am gândit o clipă sau două și am spus:
– E un BĂRBAT, și m-am oprit.
– Observație foarte bună, a adăugat Miki, dar asta e tot?
M-am gândit mai bine, mi-am adunat gândurile și am concluzionat:
– Da, cam asta e tot.
Aceasta mi-a adus aminte de o altă conversație purtată cu terapeuții mei pe tema percepției mele asupra aspectului fizic al lui sensei, scena petrecându-se cândva pe la sfârșitul lui ianuarie.
Maestrul terapeut m-a întrebat cum mă simțeam în acea zi.
– Aștept să ne vedem în orice moment”, am mărturisit eu.
– Să ne vedem? mi-a spus acesta.
– Mi-ar plăcea foarte mult să asociez o față cu vocea dumneavoastră, i-am răspuns eu, moment în care m-a tras de nas ca semn că ce tocmai îmi ieșise pe gură era un lucru caraghios să-l mărturisești cu voce tare, după care am continuat:
– I-am visat aproape pe toți cei pe care i-am întâlnit în ultimele luni, chiar dacă le-am dat o față aleatorie pe care am văzut-o la televizor. Cu excepția dumneavoastră.
La care sensei mi-a dat următoarea replică:
– Sunt puțin mai ninja!
La care asistentul său a adăugat, explicând motivul pentru care dânsul este ninja:
– Sensei își arată rareori fața.
La momentul respectiv am scris pe social media că am zâmbit cel mai apreciativ zâmbet, gândind în sinea mea: „Ah! Îmbrățișarea pe care le-o voi da acestor oameni odată ce îi voi vedea…”, atât de bine și de recunoscătoare simțindu-mă printre ei.
Uneori, când întâlnesc o persoană nouă, ne strângem mâna. Alteori, oamenii își pun mâinile pe umerii mei, pe spatele meu sau chiar pe capul meu. Destul de des mă ciupesc de obraji sau de nas. Sunt momente când oamenii se lovesc de mine pe stradă, din greșeală. Iată, în ultimele cinci minute m-am gândit la orice altă formă de contact fizic pe care o am cu alți oameni, dar cred că asta e cam tot (îi exclud pe mama, tata și vulpea mare cu păr roșu) :). Primesc îmbrățișări din când în când din partea unora, în timp ce alții îmi permit să le ating fețele, ceea ce îmi place pentru că au barbă.
Ok… Deci ce vreau să spun cu această postare? Mai nimic, serios vorbind. Am vrut doar să scriu ceva, pentru că n-am mai făcut-o de multe luni.
Știi care sunt cele mai grozave patru modalități de a intra în contact cu un alt corp uman, unde totul va prinde formă, dimensiune, înălțime, lungime, lățime și așa mai departe, mai ales când ești orb? Acestea sunt: îmbrățișările, sportul, dansul și actul amoros. Bineînțeles că uit de o altă modalitate, totuși, fără a se numi grozavă, și anume atunci când cineva te bate zdravăn.
Ce este un corp, de fapt?
Cu drag,
Cătălina.
”My body is a cage” (versuri/lyrics)
Melodie de: Peter Gabriel
My body is a cage
That keeps me from dancing with the one I love
My mind holds the key
My body is a cage
That keeps me from dancing with the one I love
But my mind holds the key
I’m standing on a stage
Of fear and self doubt
It’s a hollow play
But they’ll clap anyway
My body is a cage
That keeps me from dancing with the one I love
My mind holds the key
My mind holds the key
My mind holds the key
I’m living in an age
That calls darkness light
Though my language is dead
Still the shapes fill my head
I’m living in an age
Whose name I don’t know
Though the fear keeps me moving
Still my heart beats so slow
My body is a
Is a
Is a
Is a
Is a
Is a
Is a
Is a
Is a
My body is a cage
My body is a cage
Oh
Hey hii
My mind holds the key
My body is a cage
We take what we’re given
Just because you’ve forgotten
Doesn’t mean you’re forgiven
I’m living in an age
That screams my name at night
But when I get to the doorway
There’s no one in sight
I’m living in an age
I realize I’m dancing with the one I love
But my mind holds the key
You’re standing next to me
My mind holds the key
Set my spirit free
Set my spirit free
Set my body free
Set my body free
Set my body free
Compozitori: Tim Kingsbury, Win Butler, William Butler, Regine Chassagne, Jeremy Gara, Richard R Parry.
Date de la: Musixmatch
**********
Traducere aproximativă în limba română (cu Google Translate):
Corpul meu este o cușcă
Care mă împiedică să dansez cu cea pe care o iubesc
Mintea mea deține cheia
Corpul meu este o cușcă
Care mă împiedică să dansez cu cea pe care o iubesc
Dar mintea mea deține cheia
Stau pe o scenă
De frică și îndoială de sine
E o piesă goală
Dar oricum vor aplauda
Corpul meu este o cușcă
Care mă împiedică să dansez cu cea pe care o iubesc
Mintea mea deține cheia
Mintea mea deține cheia
Mintea mea deține cheia
Trăiesc într-o epocă
Care numește întunericul lumină
Deși limba mea este moartă
Formele încă îmi umplu capul
Trăiesc într-o epocă
Al cărei nume nu-l știu
Deși frica mă ține în mișcare
Iinima mea încă bate atât de încet
Corpul meu este o
Este o
Este o
Este o
Este o
Este o
Este o
Este o
Corpul meu este o cușcă
Corpul meu este o cușcă
Oh
Hei salut
Mintea mea deține cheia
Corpul meu este o cușcă
Luăm ceea ce ni se dă
Doar pentru că ai uitat
Nu înseamnă că ești iertat
Trăiesc într-o epocă
Care îmi strigă numele noaptea
Dar când ajung la ușă
Nu e nimeni la vedere
Trăiesc într-o epocă
Îmi dau seama că dansez cu cea pe care o iubesc
Dar mintea mea deține cheia
Tu stai lângă mine
Mintea mea deține cheia
Eliberează-mi spiritul
Eliberează-mi spiritul
Eliberează-mi corpul
Eliberează-mi corpul
Eliberează-mi corpul
