An: 2015

Publicat pe

Începutul este sfârșitul care este numai un alt început

Dragă cititorule,

”A trecut destul de mult timp de când am scris ultima dată ceva.” Aceasta este fraza cu care încep aproape toate postările mele. Îmi cer scuze. Îmi retrag câteva dintre promisiunile pe care le-am făcut în ultimii 2 ani, cum ar fi: „promit că voi scrie mai des”, „promit că voi face mai multe videoclipuri”, „promit că te voi ține la curent”. Nu am reușit să mă țin de niciuna dintre ele. Și îmi cer scuze pentru ceea ce pare a fi o lipsă de interes. Nu-mi lipsește nimic să mă țin de cuvânt. Doar că nu mă așteptam ca multe dintre lucrurile care mi s-au întâmplat în ultimii 2 ani să se întâmple. Și nu mă refer la accidentul vascular cerebral pe care l-am suferit. Vorbesc despre multe dintre lucrurile care s-au întâmplat după accidentul vascular cerebral. read more

Publicat pe

The beginning is the end is the end is the beginning

Anonymous_Face_Mask_Catalina_Stan

Dear Readers,

It has been quite a long time since I last wrote something. This is the phrase that nearly all my posts start with. I apologize. I am taking back a few of the promises that I made during the last 2 years. Such as „I promise I will write more often”, „I promise I’ll make more videos.”, „I promise I’ll keep you guys updated.” I wasn’t able to keep any of them. And I excuse myself for what it looks like a lack of interest. I’m not lacking anything. It is just that I was not expecting many of the things that happened to me over the last 2 years to happen in the first place. And I do not mean the stroke that I suffered. I’m talking about a lot of the things that happened after the stroke. read more

Publicat pe

I am in The Best Spot

Lonely

Dear Readers,

Today, at Jiko, I had quite a nice session with Mihaela, which followed another one that was by far the longest and most intense session so far. This happened yesterday and it lasted approx 2 h and 15 minutes altogether. She and I had a very nice conversation about life, consciousness, spirit and all sorts of other things.

“Why is it that you feel the need to tell me about the things that you are going through?”, she asked me.

“Let’s not forget I’m still human”, I said. “On different occasions, I’m still led by emotions. I have not found the power to control them yet. I mean…to be emotionless, that is. For example, the feelings of loneliness and abandonment were so overwhelming about a month, that I skipped two weeks of sessions and ran back home where at least I had the company of Pufi the Yorkie.” read more

Publicat pe

În singurătatea mea, sunt în cel mai bun loc în care m-aș putea regăsi

Dragă cititorule,

Astăzi, la Jiko, am avut o ședință destul de plăcută cu Miki, care a urmat unei alte ședințe care a fost, de departe, cea mai lungă și mai intensă de până acum. Aceasta s-a întâmplat ieri și a durat aproximativ 2 ore și 15 minute în total. Ea și cu mine am avut o conversație foarte plăcută despre viață, conștiință, spirit și tot felul de alte lucruri.

– De ce simți nevoia să-mi spui despre lucrurile prin care treci? m-a întrebat ea.
– Să nu uităm că sunt încă om, am răspuns. În diferite ocazii, încă sunt condusă de emoții. Nu am găsit încă puterea de a le controla. Adică… să fiu lipsită de emoții, adică. De exemplu, sentimentele de singurătate și abandon au fost atât de copleșitoare timp de aproximativ o lună, încât am sărit peste două săptămâni de ședințe și am fugit acasă, unde cel puțin am avut compania lui Pufi, câinele Yorkshire Terrier.”
– Ai făcut foarte bine întorcându-te acasă, dacă asta ai simțit că trebuie să faci. Totuși, asta nu-mi răspunde la întrebare. Sau nu exact. Încă simți nevoia să vorbești cu cineva despre experiența ta. De ce așa? a încercat Miki din nou să mă ajute să merg și mai adânc în ființa mea pentru a găsi un răspuns încă și mai mulțumitor. read more

Publicat pe

Interviul Irinei cu un om ca mine, traumatizat, bolnav și neputincios, dar curajos, entuziast și luptător

Dragă cititorule,

Irina este o fostă colegă de liceu a surorii mele cu care întâmplarea a făcut să ni se încrucișeze drumurile cât timp am locuit în București pentru terapie, iar pentru că ea are un blog despre viață și ființe dragi, dedicându-l inimii și sufletului și pentru că eu mă aflam într-una din acele situații delicate care merită povestite și împărtășite cu cititorii, Irina mi-a făcut invitația unui interviu scris pe care am primit-o îndată, dornică fiind să-mi narez experiențele încă o dată. Îmi luai singură permisiunea de a publica acest interviu și pe blogul meu, însă îți fac invitația de a da o fugă și pe Blogul Irinei, spre a te bucura de lectura textelor ei! read more

Publicat pe

”Să scriu sau să nu scriu”, iată un conflict lăuntric care mi-a blocat chakra comunicării

Dragă cititorule,

De când am început să fac terapia Reiki la sfârșitul lunii octombrie 2014, mi s-au întâmplat tot felul de lucruri neobișnuite și neașteptate. Nu voi intra în detalii. Încă nu. În principal pentru că este o teorie pe care nu o înțeleg complet. Deci nu… încă nu. Dar ceea ce pot spune sincer este că am subestimat puterea energiei transmise în timpul unei ședințe de Reiki.

Însă există un aspect destul de important și mai ușor de explicat. Energia reiki găsește blocajele imprimate în corpul de energie vitală, care apoi sunt scoase la suprafață și descoperite puterii mele de înțelegere, astfel încât să devin conștientă de ele și de toate relele pe care le fac în ființa mea. În timp, voi descrie aceste episoade mai detaliat. Dar ieri după-amiază, mi s-a întâmplat ceva foarte interesant și **DESPRE** ACEASTA vreau să scriu astăzi. read more

Publicat pe

To write or Not to write

On the bus

Dear Readers,

Since I’ve started Reiki at the end of October 2014, all sorts of unusual and unexpected things have been happening to me. I won’t go into details. Not yet. Mostly because it is theory that I don’t completely understand. Not yet. But what I can honestly say is that I had underestimated the power of the energy transmitted during a Reiki session.
There is a bit that is quite important and it is easier to explain. The energy finds the blockages stoked inside my being, which are then surfaced and shown to me so that I become aware of them and of all the wrongs that they are doing. In time, I will describe these episodes into more detail. But yesterday afternoon, something very interesting happened to me and THAT is what I want to write about today. read more

Publicat pe

I Do Hate Too

Ireland

Dear Readers,

The things that I’m going to write about today are of such intimacy and privacy to me that I cannot believe myself that I decided to write about them. It was often suggested to me that I should talk to a shrink about them, but I refused. A while back, my sister read me an article which underlined the importance and the benefits of writing about different issues, especially during one’s healing journey.

During Monday’s reiki session, Miss Rodica, the therapist who has been treating me over the last 4 weeks, asked me how I had been. I wasn’t sure what to answer. I didn’t want to let her know the real state of mind I was in. And even if I had told her, I would have burst out crying in front of her. But the therapists at Jiko are not only very good practitioners, but good listeners and advisers as well. Because of that, I decided to be honest and confessed myself to her. read more

Publicat pe

Mai mult decât că port resentimente, simt ură pentru ce s-a întâmplat

Dragă cititorule,

Lucrurile despre care voi scrie astăzi sunt atât de intime și private pentru mine, încât nu-mi vine să cred că am decis să scriu despre ele. De când am suferit accidentul vascular cerebral, mi s-a sugerat adesea să vorbesc cu un psihoterapeut despre ele, dar am refuzat. Însă acum ceva timp, sora mea mi-a citit un articol care sublinia importanța și beneficiile scrierii despre diferite probleme cu care te confrunți, în special în timpul călătoriei de vindecare. read more

Publicat pe

The Piano Concert

Playing the electric piano

Dear Readers,

It’s been exactly 3 months to this day since my good friend T. last allowed me to play his electric piano. Truth be told, it was a onetime only thing, so I haven’t touched any keys ever since. That is mostly because I have no talent.

“I’m not impressed, you are no Beethoven”, T. told me that day.

“I’m sorry, but who are you that I have to impress? I don’t even have to impress myself”, I answered wisely.

“I am the dragon amongst dragons”, he said.

“Oh, dear T., the dragon always gets his ass kicked in fairy tales”, I thought to myself. read more

Propulsat cu mândrie de WordPress