Lună: iunie 2015

Publicat pe

”Să scriu sau să nu scriu”, iată un conflict lăuntric care mi-a blocat chakra comunicării

Dragă cititorule,

De când am început să fac terapia Reiki la sfârșitul lunii octombrie 2014, mi s-au întâmplat tot felul de lucruri neobișnuite și neașteptate. Nu voi intra în detalii. Încă nu. În principal pentru că este o teorie pe care nu o înțeleg complet. Deci nu… încă nu. Dar ceea ce pot spune sincer este că am subestimat puterea energiei transmise în timpul unei ședințe de Reiki.

Însă există un aspect destul de important și mai ușor de explicat. Energia reiki găsește blocajele imprimate în corpul de energie vitală, care apoi sunt scoase la suprafață și descoperite puterii mele de înțelegere, astfel încât să devin conștientă de ele și de toate relele pe care le fac în ființa mea. În timp, voi descrie aceste episoade mai detaliat. Dar ieri după-amiază, mi s-a întâmplat ceva foarte interesant și **DESPRE** ACEASTA vreau să scriu astăzi. read more

Publicat pe

To write or Not to write

On the bus

Dear Readers,

Since I’ve started Reiki at the end of October 2014, all sorts of unusual and unexpected things have been happening to me. I won’t go into details. Not yet. Mostly because it is theory that I don’t completely understand. Not yet. But what I can honestly say is that I had underestimated the power of the energy transmitted during a Reiki session.
There is a bit that is quite important and it is easier to explain. The energy finds the blockages stoked inside my being, which are then surfaced and shown to me so that I become aware of them and of all the wrongs that they are doing. In time, I will describe these episodes into more detail. But yesterday afternoon, something very interesting happened to me and THAT is what I want to write about today. read more

Publicat pe

I Do Hate Too

Ireland

Dear Readers,

The things that I’m going to write about today are of such intimacy and privacy to me that I cannot believe myself that I decided to write about them. It was often suggested to me that I should talk to a shrink about them, but I refused. A while back, my sister read me an article which underlined the importance and the benefits of writing about different issues, especially during one’s healing journey.

During Monday’s reiki session, Miss Rodica, the therapist who has been treating me over the last 4 weeks, asked me how I had been. I wasn’t sure what to answer. I didn’t want to let her know the real state of mind I was in. And even if I had told her, I would have burst out crying in front of her. But the therapists at Jiko are not only very good practitioners, but good listeners and advisers as well. Because of that, I decided to be honest and confessed myself to her. read more

Publicat pe

Mai mult decât că port resentimente, simt ură pentru ce s-a întâmplat

Dragă cititorule,

Lucrurile despre care voi scrie astăzi sunt atât de intime și private pentru mine, încât nu-mi vine să cred că am decis să scriu despre ele. De când am suferit accidentul vascular cerebral, mi s-a sugerat adesea să vorbesc cu un psihoterapeut despre ele, dar am refuzat. Însă acum ceva timp, sora mea mi-a citit un articol care sublinia importanța și beneficiile scrierii despre diferite probleme cu care te confrunți, în special în timpul călătoriei de vindecare. read more

Publicat pe

The Piano Concert

Playing the electric piano

Dear Readers,

It’s been exactly 3 months to this day since my good friend T. last allowed me to play his electric piano. Truth be told, it was a onetime only thing, so I haven’t touched any keys ever since. That is mostly because I have no talent.

“I’m not impressed, you are no Beethoven”, T. told me that day.

“I’m sorry, but who are you that I have to impress? I don’t even have to impress myself”, I answered wisely.

“I am the dragon amongst dragons”, he said.

“Oh, dear T., the dragon always gets his ass kicked in fairy tales”, I thought to myself. read more

Publicat pe

Concertul de pian, un articol hotărât de Univers pentru a fi urmărit

Dragă cititorule,

Au trecut exact 3 luni de când bunul meu prieten Trejan mi-a permis ultima dată să cânt la orga lui electrică. Adevărul este că a fost o singură dată, așa că nu am mai atins nicio clapă de atunci. Asta în principal pentru că nu am talent.

– Nu sunt impresionat, nu ești Beethoven, mi-a spus Trejan în ziua aceea.
– Îmi pare rău, dar cine ești tu ca să fie nevoie să te impresionez? Nici măcar nu trebuie să mă impresionez pe mine însămi,, am răspuns cu înțelepciune.
– Sunt dragonul printre dragoni, a spus el.
– O, dragă Trejan, dragonul primește întotdeauna șuturi în basme, am gândit în sinea mea. read more

Publicat pe

„My Body is a Cage”

Le me and Derpina, my body is a cage
Le me and Derpina, my body is a cage

Dear Readers,

It’s been 18 months since I lost my sight completely. Ever since this event happened my perception of things has changed. I’m mostly talking about the perception given by visual images.

I don’t remember how I look like anymore. At times, I have flashes of images of myself, but if I were to describe myself now, I would not be able to. There are moments when I place my hands on my body, but even if I know it is there, I can’t describe it or even imagine it. Ok… This is my right leg. It’s short. There is no hair. I removed it this morning. I’m going up. This is a belly. It is very much reduced, but there is some of it left, though. I’m going up, but I will obviously avoid describing the perception that I have of my upper body parts. However, on numerous occasions my hands rest perfectly right there. But let me move on to the face. I have a pair of lips. There is a disgusting zit bellow the lower lip on the left. . But I get a zit or two once every few months, so it’s ok. Otherwise, I don’t feel anything else weird on my face. Does that mean it is healthy? I’m pinching my nose. I can’t describe its shape. I do remember that I have a small nose, though. There is a pair of eyes too. Their color and the length of my eyelashes are absolutely useless things now. But what about my hair? I have always hated having bangs. Yet, that’s how I’ve been wearing my hair for the past months. A lot of random body parts. So I’ll try to put them all together. Sorry, I still am unable to picture myself. read more

Publicat pe

Corpul meu este o cușcă

Le me and Derpina, my body is a cage

Dragă cititorule,

Au trecut 18 luni de când mi-am pierdut complet vederea. De când s-a întâmplat acest eveniment, percepția mea asupra lucrurilor s-a schimbat. Vorbesc în principal despre percepția dată de imaginile vizuale.

Nu-mi mai amintesc cum arăt. Uneori, am flash-uri cu mine, dar dacă m-aș descrie acum, nu aș putea. Sunt momente când îmi pun mâinile pe corp, dar chiar dacă știu că trupul meu este acolo, nu pot să-l descriu sau măcar să mi-l imaginez. Ok… Acesta este piciorul meu drept. Este scurt. Nu am păr. L-am îndepărtat în această dimineață. Îmi ridic degetele mai sus, încercând să cartografiez harta corpului fizic. Aceasta este o burtă. Este destul de redusă, dar tot a mai rămas ceva. Urc degetele și mai sus, dar evident voi evita să descriu percepția pe care o am asupra părților superioare ale corpului. Totuși, în numeroase ocazii, mâinile mele se odihnesc perfect pe piept. Dar permite-mi să trec la față. Am o pereche de buze. Există un coș dezgustător sub buza inferioară, în stânga… Dar îmi apar un coș sau două o dată la câteva luni, deci este în regulă. În rest, nu simt nimic altceva ciudat pe față. Să însemne aceasta că tenul meu este sănătos? Îmi ciupesc nasul. Nu-i pot descrie forma. Însă îmi amintesc că am un nas mic. Mai am și o pereche de ochi. Culoarea lor și lungimea genelor mele sunt lucruri absolut inutile acum. Dar cum rămâne cu părul meu? Întotdeauna am urât să am breton. Totuși, așa mi-am purtat părul în ultimele luni. read more

Propulsat cu mândrie de WordPress