I am in The Best Spot

Lonely

Dear Readers,

Today, at Jiko, I had quite a nice session with Mihaela, which followed another one that was by far the longest and most intense session so far. This happened yesterday and it lasted approx 2 h and 15 minutes altogether. She and I had a very nice conversation about life, consciousness, spirit and all sorts of other things.

“Why is it that you feel the need to tell me about the things that you are going through?”, she asked me.

“Let’s not forget I’m still human”, I said. “On different occasions, I’m still led by emotions. I have not found the power to control them yet. I mean…to be emotionless, that is. For example, the feelings of loneliness and abandonment were so overwhelming about a month, that I skipped two weeks of sessions and ran back home where at least I had the company of Pufi the Yorkie.” read more

În singurătatea mea, sunt în cel mai bun loc în care m-aș putea regăsi

Dragă cititorule,

Astăzi, la Jiko, am avut o ședință destul de plăcută cu Miki, care a urmat unei alte ședințe care a fost, de departe, cea mai lungă și mai intensă de până acum. Aceasta s-a întâmplat ieri și a durat aproximativ 2 ore și 15 minute în total. Ea și cu mine am avut o conversație foarte plăcută despre viață, conștiință, spirit și tot felul de alte lucruri.

– De ce simți nevoia să-mi spui despre lucrurile prin care treci? m-a întrebat ea.
– Să nu uităm că sunt încă om, am răspuns. În diferite ocazii, încă sunt condusă de emoții. Nu am găsit încă puterea de a le controla. Adică… să fiu lipsită de emoții, adică. De exemplu, sentimentele de singurătate și abandon au fost atât de copleșitoare timp de aproximativ o lună, încât am sărit peste două săptămâni de ședințe și am fugit acasă, unde cel puțin am avut compania lui Pufi, câinele Yorkshire Terrier.”
– Ai făcut foarte bine întorcându-te acasă, dacă asta ai simțit că trebuie să faci. Totuși, asta nu-mi răspunde la întrebare. Sau nu exact. Încă simți nevoia să vorbești cu cineva despre experiența ta. De ce așa? a încercat Miki din nou să mă ajute să merg și mai adânc în ființa mea pentru a găsi un răspuns încă și mai mulțumitor. read more

Interviul Irinei cu un om ca mine, traumatizat, bolnav și neputincios, dar curajos, entuziast și luptător

Dragă cititorule,

Irina este o fostă colegă de liceu a surorii mele cu care întâmplarea a făcut să ni se încrucișeze drumurile cât timp am locuit în București pentru terapie, iar pentru că ea are un blog despre viață și ființe dragi, dedicându-l inimii și sufletului și pentru că eu mă aflam într-una din acele situații delicate care merită povestite și împărtășite cu cititorii, Irina mi-a făcut invitația unui interviu scris pe care am primit-o îndată, dornică fiind să-mi narez experiențele încă o dată. Îmi luai singură permisiunea de a publica acest interviu și pe blogul meu, însă îți fac invitația de a da o fugă și pe Blogul Irinei, spre a te bucura de lectura textelor ei! read more