Cum abuzul, camuflat sub nevinovata joacă, mi-a inhibat inteligența emoțională, făcând din mine o proastă în iubire

My dear,

Există o cugetare faimoasă, ridicată la rang de proverb, care spune că ”numai un prost învață din propriile greșeli, pe când cel înțelept învață din greșelile celorlalți”. Acest proverb este atribuit marelui om politic și diplomat german Otto von Bismarck, subliniind că adevărata inteligență înzestrează ființa umană cu capacitatea de a observa eșecurile celorlalți pentru a evita suferința inutilă.

Dacă este un lucru pe care îl pot face pentru tine azi, atunci acesta este să-ți vorbesc despre experiența mea pentru ca tu, învățând câte ceva din cele ce mi s-au întâmplat mie, să eviți ceea ce se numește ”needless suffering”. Căci, suferind de-a lungul anilor tăi cât pentru trei vieți, oare mai simți nevoia să începi un alt capitol, în baza unei decizii greșite pe care insiști să o iei azi, capitol care, în consecință, se va sfârși, neîndoios, în lacrimi și suspine și în nemărginită durere care cu greu se va vindeca? read more

Învârtoșatul iureș al vieții care îl trântește, uneori, până și pe cel mai destoinic luptător la podea

My Dear,

Le luăm pe rând ca să le ”rumegăm””. De ce v-ați certat? Și de cee te-a bruscat? De ce continui să-i dai voie domnului problemă să-ți facă toate acestea?

Am să-ți zic ceva, un lucru pe care știu că am să îl fac ca meserie, anume să încerc să mângâi un pic și să consolez în felul meu cam agresiv. Și numai ce am terminat de scris un capitol la începutul lunii, adică nu l-am terminat, căci aș mai fi vrut să scriu cum mi-am imaginat de multe ori că, primind oameni și oameni ca să îi ascult cum îmi povestesc dramele prin care trec, aveam să îi țin în brațe , zăcând pe podea cu ei, ținându-le capul în poala mea în timp ce plâng și plâng, mângâindu-i pe frunte și dându-le laoparte părul transpirat și lipit de tâmple și lăsându-i să plângă, să li se preschimbe toată otrava acumulată în ei înn lacrimii și în transpirație. Și cât timp stau cu ”Pacienții” mei pe podea, vreau să fiu acolo, cu ei, ca să le acopăr gura prin cel mai duios gest făcut cu mâna chiar atunci, my dear, chiar atunci când inima greu încercată începe să blesteme. Să nu blestemi, ființă dragă și curajoasă, oricâtă ocară și bătaie ar merita acela care te face să suferi, fiindcă blestemul are efect de bumerang. Consecința se va întoarce la tine. Și ai trecut deja prin destule ca să mai plătești consecința unui act impulsiv de moment, dictat de mânie. Dar vom vorbi mai târziu despre ce ai întrebat, mi-ai zis cum că anticipezi și cum atragi tot ce coci în mintea ta, ceea ce face subiectul unui alt text. read more

Maturitatea unui bărbat în vârstă, o seducătoare, dar periculoasă ispită pentru inima deja frântă

My dear,
Nu a trecut decât puțin peste o lună de când ți-ai exercitat dreptul de a fi liberă și independentă față de această infecțioasă și dureroasă situație în care te afli, fiind la un pas de a te separa (de data aceasta în mod definitiv) de specimenul căruia îi porți numele. Ai plecat atunci, la începutul lui septembrie, de una singură în lume, ce-i drept, numai într-o scurtă excursie în care ți-ai făcut atât de puțin de cap, încât de-abia de te-a prins soarele, așa de bine te-ai ascuns în spatele ochelarilor de soare, sub umbrelă, ca să nu afle nimeni că exiști pe lume, așa de teamă ți-e să nu te vadă cineva, darămite să-ți mai și vorbească. Și iată că, în ciuda tuturor măsurilor tale de precauție, cineva tot te-a văzut, abordându-te din mers în chiar prima clipită de ochi când ți-ai făcut intrarea pe acest tărâm care se numește ”dating”. Te-a invitat la o cafea, ai fost, iar vorba rămăsese că aveați să vă vedeți din nou la o cafea, cu prima ocazie când el ar fi trecut prin oraș. read more

Despre cafeaua dulce-amară pe care singură ți-ai oferit-o în prima zi de școală a copiilor tăi

Joi, 1 septembrie – Duminică, 11 septembrie 2023

My dear,

Ție, cea care te afli azi în pragul divorțului, o mamă părăsită, purtând grija celor doi copii ai tăi, caut azi să-ți adresez un cuvânt de consolare pentru vinovăția ce o porți în sufletul tău pentru că ai dat o fugă de una singură la munte sau la mare sau chiar aiurea, în străinătate, luându-ți concediul binemeritat, deși cel puțin unul dintre copii începe școala, intrând în clasa I în nici 10 zile. read more

Proba iertării – o pledoarie în versuri șchiopătate în favoarea unei prietene care a abandonat

Prietenă din vechi străvechi,
Timp te rugasem în trecut
Să-mi dai să-mi pun cuvintele-n perechi
Să-ți fac prezentul cunoscut.

Ce-mi ceri e să dau uitării
O lipsă pe care atâta am simțit-o,
Azi dau proba absolută a iertării,
Dobândind izbânda pe care destinul a sfințit-o.

Ce-mi ceri mai mult e să fiu onestă,
Dacă n-aș fi, aș pica iarăși testul
Ce mă va sălta mai sus de ființa mea terestră,
Cât am plătit pentru triumf de nu-mi mai trebuie azi restul!

Am gustat prea mult din al vieții tragic iad
Că etern mi s-a părut c-are să țină,
Noapte și zi în abis am fost la un pas să cad,
Iată un infern pentru care port atâta vină. read more