If only…then maybe…

Dear Readers,

If there is a thing that I am absolutely sure it will help me get my sight back and that is if I go back to Waterford, Ireland, the place that I lived for 5 months before the stroke that I suffered in November 2013. I thought about this many times, over and over again. What is that thing that I need that could truly help me ? And every time I think about it I get to this point.

I loved Ireland and I left Ireland too abruptly. And I honestly mean it when I say I loved the city I lived in. So many times I found myself bursting out in tears during my long walks on the narrow streets in Waterford, while looking at the buildings, the town houses, terrace houses, gardens, shops and people. I did not want to live it and I left it way too soon. Even after all this time since I left, I still feel myself in a huge percentage in shock about the idea that I left. The weirdest part is that I wasn’t even happy there, not with the person I was in a relationship with. However, even if that part was so difficult to bear back then, I truly and sincerely loved Ireland. read more

Numai dacă m-aș întoarce unde am suferit și m-am bucurat deopotrivă, atunci poate că…

Dragă cititorule,

Dacă există un lucru de care sunt absolut sigură că mă va ajuta să-mi recapăt vederea, atunci acesta este să mă întorc în Waterford, Irlanda, locul în care am locuit timp de 5 luni înainte de accidentul vascular cerebral pe care l-am suferit în noiembrie 2013. M-am gândit la asta de multe ori, iar și iar. ”Care este acel lucru de care am nevoie care m-ar putea ajuta cu adevărat?” Și de fiecare dată când mă gândesc la asta ajung în acest punct.

Am iubit Irlanda și am părăsit Irlanda prea brusc. Și sincer spun asta când spun că am iubit orașul în care am trăit. De atâtea ori m-am trezit izbucnind în lacrimi în timpul lungilor mele plimbări pe străzile înguste din Waterford, în timp ce priveam clădirile, casele de oraș, casele terasate, grădinile, magazinele și oamenii. Nu voiam să plec vreodată de acolo și am părăsit orașul mult prea devreme. Chiar și după tot acest timp de când am plecat, încă mă simt într-un procent imens sub impresia de șoc de ideea că am plecat. Cea mai ciudată parte este că nici măcar nu eram fericită acolo, nu cu persoana cu care aveam o relație, vreau să zic. Totuși, chiar dacă acea parte a fost atât de greu de suportat pe atunci, am iubit cu adevărat și sincer Irlanda. read more

Despre jumătăți de suflete și de măsură și alte probleme amoroase

Luni, 11 aprilie 2016

My Dear,

Dacă mă apuc să îţi vorbesc acum despre toate lucrurile care vor urma, e pentru că m-ai văzut dezbrăcată de o duzină de ori deja atunci când vii să mă tragi de picior noaptea şi îmi declari sus şi tare că, dacă ar fi după tine, ai veni mereu la mine să mă iei ca să zburăm spre lună. Dar, vezi tu, nu ştiu dacă eşti chiar tu pilotul pe care îl aştep de atâta vreme. Încă nu-mi dau seama cine eşti tu sau ce eşti pentru mine, deşi marfa pe care mi-o vinzi sub formă de vise mai mult înceţoşate decât altceva, mă face curioasă în privinţa dedesubturilor tale. Mă refer la acelea sufleteşti, evident. read more