Moartea tatălui meu și continuarea zilelor mele (II)

Dragă cititorule,

Au trecut aproape 40 de ore de la decesul tatălui meu, iar lucrurile acestea devin din ce în ce mai greu de suportat. După ce am primit vestea sâmbătă seara, am crezut până dimineață că se fac glume pe seama mea. Se mai râde pe socoteala mea, așa că am crezut că asta se întâmpla. Dar nu a venit nimeni să îmi spună că totul fusese numai o glumă proastă și ordinară. Apoi am sperat ca tata să fie unul din acele cazuri miraculoase de oameni care au murit și care s-au sculat din sicriu chiar în toiul slujbei de înmormântare, dar au trecut mai bine de 40 de ore, iar el nu s-a mai întors înapoi la noi ca să ne bată la cap cu ipohondriile lui care ne-au adus de multe ori în pragul exasperării. Nu, de data aceasta nu a mai vrut să se întoarcă de la spital. read more

Moartea tatălui meu și continuarea zilelor mele (I)

Dragă cititorule,

În cursul acestei dimineți tatăl meu a făcut stop-cardiac și a fost dus de urgență cu salvarea la spital. S-a încercat să fie resuscitat, dar în cursul serii s-a stins din viață. Și-a petrecut ultimele 2 săptămâni în spitalul din Brăila și în 2 spitale din București unde a suferit câteva intervenții delicate pe inimă care erau menite să îi salveze viața. Toate au părut destul de bune la București, așa că a fost externat miercuri dimineața.

Întors acasă, s-a simțit destul de bine, dar în această dimineață i-a scăzut drastic pulsul, pierzându-și cunoștința. Paramedicii l-au dus la spital, dar am fost anunțate telefonic de la spital că nu s-a mai putut face nimic pentru el. read more