Prietenă din vechi străvechi, Timp te rugasem în trecut Să-mi dai să-mi pun cuvintele-n perechi Să-ți fac prezentul cunoscut. Ce-mi ceri e să dau uitării O lipsă pe care atâta am simțit-o, Azi dau proba absolută a iertării, Dobândind izbânda pe care destinul a sfințit-o. Ce-mi ceri mai mult e să fiu onestă, Dacă n-aș fi, aș pica iarăși testul Ce mă va sălta mai sus de ființa mea terestră, Cât am plătit pentru triumf de nu-mi mai trebuie azi restul! Am gustat prea mult din al vieții tragic iad Că etern mi s-a părut c-are să țină, Noapte și […]
ian. 082023
