Prietenia este o nestemată greu de găsit, însă virtutea întrajutorării este cu atât mai rară, partea a 2-a (o osteneală odihnitoare)

Dragă prietenă.

Ai parcurs cu mine deja o jumătate din expunerea mea, trebuind să ți se pară că ți-am pus gând rău, criticându-te și judecându-te prea aspru, Însă în chestiunea întrajutorării, care este un aspect al înseși rrațiunii de a fi a sufletului unui om, critica rațiunii este esențială. Altminteri, îți amintești faimoasa vorbă a lui Umberto Eco care enunță adevărul potrivit căruia somnul rațiunii naște monștri. Și încă unii prefăcuți, egoiști și superficiali, iată de ce sfatul, ca să fie bun, dimpreună cu critica constructivă, trebuie să se asemene bisturiului cu care tai în carne, dar care, în ciuda durerii, vindecă. Iată de ce este necesar ca acum să mă întorc la cele 365 de zile ale anului și la cele 8760 de ore ale sale pentru a-mi putea continua șirul gândurilor. read more

Prietenia este o nestemată greu de găsit, însă virtutea întrajutorării este cu atât mai rară, partea 1 (cuvântul dat trebuie respectat)

Dragă prietenă,

Probabil vei simți, citind aceste rânduri pe care le descoperi într-un plic virtual, în loc să fie scrise pe messenger, și despachetând acest cadou care a ajuns la tine pe căi ceva mai trăznite, în loc să ți-l fi înmânat personal, că m-am decis să-ți fac o glumă nesărată. Nicidecum! Nu aceasta voiesc să fac față de tine, ci voiesc numai săă-ți răspund la întrebările ce mi le-ai pus în urmă cu o lună, când ai împărtășit cu mine experiența pe care Universul ți-a dat-o prin intermediul acelora care au avut nevoie de ajutor. Dar da, eu numai aceasta voiesc, anume să-ți răspund la acele întrebări în așa fel, încât să desprinzi din ”trucul” meu o învățătură, chiar dacă se va întâmpla the hard way, ceea ce, probabil, are să te usture în simțurile tale sensibile, precum și pe mine m-a usturat, și încă foarte tare, de parcă mi-ai fi turnat o mare de sare pe răni, punându-mi acele întrebări la care am răspuns de zeci de ori în mintea mea până acum, scriind răspunsul de zeci de ori în capul meu, fără să mă îndur să trec propriu-zis în scris gândurile mele. M-am decis, deci, ca răspunsul meu să ți-l transmit pe o cale ceva mai semnificativă. read more

Învârtoșatul iureș al vieții care îl trântește, uneori, până și pe cel mai destoinic luptător la podea

My Dear,

Le luăm pe rând ca să le ”rumegăm””. De ce v-ați certat? Și de cee te-a bruscat? De ce continui să-i dai voie domnului problemă să-ți facă toate acestea?

Am să-ți zic ceva, un lucru pe care știu că am să îl fac ca meserie, anume să încerc să mângâi un pic și să consolez în felul meu cam agresiv. Și numai ce am terminat de scris un capitol la începutul lunii, adică nu l-am terminat, căci aș mai fi vrut să scriu cum mi-am imaginat de multe ori că, primind oameni și oameni ca să îi ascult cum îmi povestesc dramele prin care trec, aveam să îi țin în brațe , zăcând pe podea cu ei, ținându-le capul în poala mea în timp ce plâng și plâng, mângâindu-i pe frunte și dându-le laoparte părul transpirat și lipit de tâmple și lăsându-i să plângă, să li se preschimbe toată otrava acumulată în ei înn lacrimii și în transpirație. Și cât timp stau cu ”Pacienții” mei pe podea, vreau să fiu acolo, cu ei, ca să le acopăr gura prin cel mai duios gest făcut cu mâna chiar atunci, my dear, chiar atunci când inima greu încercată începe să blesteme. Să nu blestemi, ființă dragă și curajoasă, oricâtă ocară și bătaie ar merita acela care te face să suferi, fiindcă blestemul are efect de bumerang. Consecința se va întoarce la tine. Și ai trecut deja prin destule ca să mai plătești consecința unui act impulsiv de moment, dictat de mânie. Dar vom vorbi mai târziu despre ce ai întrebat, mi-ai zis cum că anticipezi și cum atragi tot ce coci în mintea ta, ceea ce face subiectul unui alt text. read more