Dragă Alexandra,
Probabil vei simți, citind aceste rânduri pe care le descoperi într-un plic, în loc să fie scrise pe messenger, și despachetând acest cadou care a ajuns la tine pe căi ceva mai trăznite, în loc să ți-l fi înmânat personal, că m-am decis să-ți fac o glumă nesărată. Nicidecum! Nu aceasta voiesc să fac față de tine, ci voiesc numai săă-ți răspund la întrebările ce mi le-ai pus în urmă cu o lună, când ai împărtășit cu mine experiența pe care Universul ți-a dat-o prin intermediul acelora care au avut nevoie de ajutor. Apropo, mi-ai povestit cum că scena s-a petrecut după ce ieșiseși de la farmacie, unde cedaseși o sumă considerabilă pe medicamente. Parcă ai spus că nu ești bolnavă! Dar da, eu numai aceasta voiesc, anume să-ți răspund la acele întrebări în așa fel, încât să desprinzi din ”trucul” meu o învățătură, chiar dacă se va întâmpla the hard way, ceea ce, probabil, are să te usture în simțurile tale sensibile, precum și pe mine m-a usturat, și încă foarte tare, de parcă mi-ai fi turnat o mare de sare pe răni, punându-mi acele întrebări la care am răspuns de zeci de ori în mintea mea până acum, scriind răspunsul de zeci de ori în capul meu, fără să mă îndur să trec propriu-zis în scris gândurile mele. M-am decis, deci, ca răspunsul meu să ți-l transmit pe o cale ceva mai semnificativă.
