Vineri, 4 octombrie 2024
Dragii mei,
De multă ori se întâmplă să plătim, prin suferință morală și emoțională, prin insulte, umiliri, deprivări, bătaie de joc și critici care ni se aduc, pentru greșeli pe care nu le-am făcut, dar pe care cei care ne îngâtuie astfel de pedepse își închipuie că le-am făcut sau le vom face, bizuindu-se aceștia, în pronosticurile lor, pe foarte proasta părere pe care o au despre noi și pe și mai deficitara părere pe care o au despre viață și noroc, fapt pentru care nu ne dau, din capul locului, nicio șansă, iar când greșeala este comisă, nu simt inimile lor mărginite altă bucurie mai mare decât aceea de a spune: ”Dar nu cunoaștem noi omul?”, astfel confundând ignoranța lor caracterul unui om cu ghinionul acestuia.
Însă caracterul unui om nu bate palma cu puțina minte a criticilor noștri, în timp ce norocul e socoteala pe care o face, de dragul nostru și pentru al nostru bine, o milă dincolo de noi pe care o sfidăm adesea, atribuindu-ne norocul ca fiind un merit al nostru și o răsplată care ni se cuvine din oficiu, în ciuda caracterului nostru infect.
Iată de ce uităm, din cauza trufiei noastre, că ce a coborât urcă mai apoi, așișderea, și invers, fiindcă se și poate ca cine înoată azi pe creastă, mâine doarme în pământ, pe țeastă.
Însă superbul apogeu al milei divine merge până într-acolo, încât acela care a coborât atât de mult încât să intre în pământ, mâine poate iarăși urca, prin viața pe care a trăit-o, ca să devină. prin caracterul său, un model exemplar pentru semeni, în ciuda criticilor săi care nu au văzut într-ânsul decât un neabătut de la eșec, iată care este diferența dintre om și ghinionul lui.
