Dragă prietenă,
Ajutor acorzi unui necăjit pe fel de fel de căi, ba prin intermediul banilor, ba al voluntariatului, ba al timpului, șamd. Dar ajutor poți oferi și prin intermediul cuvintelor, al sfaturilor, al învățăturilor de minte, deci al comunicării. Dintre toate aceste căi, mai ales de cuvânt ferește-te cel mai mult fiindcă în cuvintele noastre rezidă cea mai multă ipocrizie și superficialitate de care putem da dovadă, prefăcându-ne că suntem plini de bune intenții. Decât să oferi ceva ce știi că nu ai, nici bani, nici timp, nici urechea cu care susții că îl vei asculta pe celălalt sau prezența cu care susții că îi vei fi alături, neputând să faci nimic din toate acestea întrucât veșnic ai altceva mai bun de făcut, fă efortul, chiar supraomenesc, să te abții din a mai face oferte care se referă la acordarea unui ajutor. Dacă trebuie, mușcă-te de limbă atunci când, din cauza entuziasmului de moment, dai voie cuvintelor să ți se rostogolească pe corzile vocale pentru a fi articulate și, în consecință, spre a fi auzite de cel aflat în nevoie. Ascultă-mă bine și ia aminte la ce zic! Ferește-te de oferte, iar mai ales de oferta de a-ți repeta gestul de caritate făcut față de un suferind, ferește-te să zici că vei mai veni, că vei mai ajuta, că vei mai face și drege. Ferește-te fiindcă sănătatea trupească, emoțională și psihică nu sunt bunuri pe care le poți juca la loterie, când acestea aparțin altcuiva care își pune, totuși, nădejdea în tine, iar asta fiindcă tu i-ai dat speranță că îi vei fi alături și că îl vei ajuta să recâștige starea de bine și să repună în ordine ce s-a dat peste cap în viața sa. Că ai acordat ajutor față de cineva one time only, prea bine, ce a fost dăruit este bun dat, să fie fapta ta spre binele aceluia care a avut nevoie. Dar nicicum să nu-i spui ”o voi mai face” pentru că nefericitul te va aștepta cu zilele și săptămânile și lunile ca tu să mai vii încă o dată să îl ajuți, precum ai mai făcut-o.
