Dragă cititorule,
Nu-ți scriu aceste rânduri de început decât ca să-ți spun că scurtul text de mai jos a suferit unele adăugiri mulți ani mai târziu când, recitind ceea ce scrisesem original în engleză și vrând să traduc în română, mi-a venit pofta să completez sumarul dialog transpus în scris cu diverse epitete, metafore și altele asemenea, astfel încât să-ți sporesc plăcerea lecturii. Cu toate aceste modificări care nu însumează decât acele fraze de după virgule prin care indic că eu am spus, iar el a răspuns, amândoi simțind așa și pe dincolo, am decis să public aceste rânduri în ziua scrierii lor, adică undeva în septembrie 2019, căci nimic din ce am adăugat după aceea nu schimbă sensul inițial al dialogului care a avut loc întocmai precum l-am reprodus la momentul respectiv.
***
– Ești prietena mea și am nevoie serios de sfatul tău în privința a ceva, mi-a spus John The Wolf acum câteva zile. Sunt pe cale să cumpăr această tehnologie scumpă, care cred că mă va ajuta să învăț mai multe despre corpul meu și, în cele din urmă, să-l vindec. Sunt foarte nervos și entuziasmat de această achiziție și trebuie să-mi spui dacă am nevoie de ea sau nu!, a adăugat el.
– La care dintre cele două înțelesuri ale cuvântului „prietenă” te-ai referit când m-ai numit „prietena ta?, am întrebat, ca și cum aș fi spus: „Îmi pare rău, dar restul frazei tale nu prezintă nicio importanță pentru mine, căci te știu risipitor, iar tehnologii fel de fel ai tot achiziționat în vederea împlinirii aceluiași scop, numai ca să le abandonezi pe toate pe vreun raft fiindcă nu au făcut ce ți s-a părut că promit.”
– Ce vrei să spui? mi-a răspuns el, părând a nu înțelege nimic din întrebarea mea care nu avea niciun fel de legătură cu a lui.
– Lasă, am răspuns, hai să nu ne implicăm într-o conversație despre lingvistică și sensul cuvintelor.
– Am vrut să spun că ești o prietenă de-a mea și că prețuiesc opinia ta”, mi-a explicat el la scurt timp după aceea.
– Bine, am confirmat atunci și eu, vrând să mă asigur că și el cădea de acord asupra aceluiași sens al cuvântului ”prietenă” pe care doream să i-l lămuresc, astfel încât să nu mai existe nicio confuzie în raporturile dintre noi. Pentru că îți reamintesc că mi-am dăruit inima celui la care am visat dintotdeauna”, am adăugat, insistând asupra dorinței mele de a limpezi totul.
– Acela din visul tău va pleca odată ce îți vei recăpăta complet vederea, sunt pe deplin convins de asta, a răspuns John, exprimându-și credința pe care nu de puține ori și-o enunțase înainte, vrând să destrame din mintea mea ceea ce el crede că este numai o fantezie.
– Și dacă nu vreau ca el să plece? Dacă vreau să intre? i-am zis lui John pe un ton afectat.
– Cred că nu ar trebui să-ți dăruiești inima viselor idealiste care s-ar putea să nu se împlinească niciodată. Poate ar trebui să-ți ții inima închisă la astfel de gânduri, scenarii și vise, și-a exprimat el părerea că alerg după fum.
– Dar dacă vreau să o țin deschisă? Dacă Universul este cu adevărat magic? De ce să nu crezi în magie? i-am replicat lui John, agățându-mă de promisiunea credinței în Univers ca să-mi iau apărarea în fața argumentelor lui
– Te voi face iubita mea odată ce drumurile noastre se vor intersecta din nou, chiar dacă asta înseamnă că va trebui să lupt împotriva demonilor din iad, mi-a dat John răspuns, trădând în mod vădit faptul că dintru început avusem temei să mă tem că nu la sensul obișnuit al cuvântului ”prietenă” se referise el atunci când mă numise astfel.
– A face asta ar fi o crimă împotriva femeii căreia îi aparții cu adevărat și a cărei voce o aud târziu noaptea, spunându-mi: «Te implor, dă-mi bărbatul înapoi!», motiv pentru care nu aș îndrăzni niciodată să fur sufletul pereche al altei femei. Aceasta este o lecție pe care am învățat-o pe calea cea grea, i-am răspuns tăios lui John, văzându-mă nevoită să intru în polemici cu el pentru ca refuzul meu să fie, într-un sfârșit, acceptat.
– Indiferent de situație, te voi face a mea, pentru că sunt sigur că ești sufletul meu pereche! a insistat John, oare pentru a câta oară?
– Crede-mă, peste 10 ani îmi vei mulțumi că te-am ținut la distanță, chiar dacă s-ar putea să ajungi să mă urăști între timp. Dacă singurul meu iubit nu este el, cel la care am visat, atunci nimeni altcineva nu va fi. Îl voi aștepta să-mi bată la ușa oricât îndelungat timp voi aștepta, chiar cu riscul de a rămâne singură tot restul vieții și de a crește pisici în loc de copii, am conchis, profețind asupra crudului destin al sufletelor pereche care îndelung suferă, așteptându-se unul pe celălalt, chiar când se caută neîncetat!
Cu drag,
Cătălina.
