”Dacă nu ar fi nădejdea, inima s-ar frânge” (Thomas Fuller)
Dragi cititori,
Am vorbit adesea despre oameni deoarece mulți oameni au avut un impact semnificativ asupra vieții mele. Dar, ca să fiu sinceră, am fost într-o relație de dragoste/ură cu ei încă de la începutul vieții mele. De numeroase ori am vrut să fiu în mijlocul lor, bucurându-mă de compania lor… Dar au fost încă și mai multe momente când am vrut să fug de ei, cât mai departe posibil, de preferință în mijlocul pustietății, așa încât să nu am pe nimeni în preajmă.
Dear Readers,
I’ve often talked about people, since a lot of people have had a great impact over my life. But, to be honest, I’ve been in a love-hate relationship with them since the beginning of my times. The numerous times I wanted to be in the middle of them, enjoying their company… But there were even more times when I wanted to run away from them, as far as possible, preferably in the middle of nowhere.
We like to talk about people a lot. We like to put them in categories. We like to catalog them. We like to compare them. We like to do all sorts of things to them. Every new person that we meet is checked inside and out until there is no mystery left of them. And we will meet hundreds of people in our lifetime. If we are lucky or unlucky,( if you prefer), we will meet thousands of them… Thousands of people that we will catalog, we will edit them and save them in our memories.
