Dragă cititorule,
Dacă există un lucru de care sunt absolut sigură că mă va ajuta să-mi recapăt vederea, atunci acesta este să mă întorc în Waterford, Irlanda, locul în care am locuit timp de 5 luni înainte de accidentul vascular cerebral pe care l-am suferit în noiembrie 2013. M-am gândit la asta de multe ori, iar și iar. ”Care este acel lucru de care am nevoie care m-ar putea ajuta cu adevărat?” Și de fiecare dată când mă gândesc la asta ajung în acest punct.
Am iubit Irlanda și am părăsit Irlanda prea brusc. Și sincer spun asta când spun că am iubit orașul în care am trăit. De atâtea ori m-am trezit izbucnind în lacrimi în timpul lungilor mele plimbări pe străzile înguste din Waterford, în timp ce priveam clădirile, casele de oraș, casele terasate, grădinile, magazinele și oamenii. Nu voiam să plec vreodată de acolo și am părăsit orașul mult prea devreme. Chiar și după tot acest timp de când am plecat, încă mă simt într-un procent imens sub impresia de șoc de ideea că am plecat. Cea mai ciudată parte este că nici măcar nu eram fericită acolo, nu cu persoana cu care aveam o relație, vreau să zic. Totuși, chiar dacă acea parte a fost atât de greu de suportat pe atunci, am iubit cu adevărat și sincer Irlanda.
Am crezut din toată ființa mea că m-am născut să trăiesc într-un astfel de loc, cu o vreme atât de oribil de ploioasă. Dacă există un lucru pe care îl știu despre mine este că iubesc ploaia și vântul. Celălalt lucru pe care îl știu despre mine, pe lângă faptul că sunt în stare de șoc, este faptul că sunt plină de regrete pentru că nu am profitat pe deplin de ocazia de a trăi acolo. Știu că este prea târziu pentru regrete. Aș fi putut face mult mai multe cât timp am fost acolo, dar nu le-am făcut. Asta nu înseamnă că nu aș vrea să mă întorc. Aș face-o dacă aș putea. Negreșit, chiar mâine m-aș întoarce acolo, dacă aș putea. M-am lăsat pe mine însămiîn urmă, în casa aceea. O parte urieșească din mine este acolo și nu întinsă pe canapea, unde sunt acum. Aș putea, desigur, chiar să vorbesc despre lucrurile pe care le-am îndrăgit acolo, cum ar fi parfumurile mele, pantofii mei, hainele mele și chiar lenjeria mea intimă pe care am iubit-o atât de mult. Dar acestea sunt doar lucruri. Mai lipsește ceva. Și acesta este locul în sine. Sau poate, să zicem, lucrul care lipsește sunt eu în acel loc. Pur și simplu m-am simțit bine acolo.
Încă o dată, știu că m-ar ajuta dacă m-aș întoarce. Dacă aș găti din nou ardei umpluți în bucătăria aceea veche. Dacă aș mânca eglefin gras (chunky haddock fish) cu cartoofi picanți (spicy wedges), gătiți la cuptor direct din ambalajul congelat. Dacă aș bea din nou o ceașcă de cafea de la Topaz. Dacă aș merge să cumpăr mâncare de la Lidl și Tesco pentru ultima dată. Dacă aș face o ultimă vizită la The Tower, în centrul orașului. Dacă aș merge să cumpăr fire de la Pins and Needles încă o dată. Dacă aș merge la Woodstown să fac o ultimă plimbare pe plajă.
Dacă aș avea șansa să-mi iau rămas bun de la acel loc. Nu m-am gândit, înainte de accidentul vascular cerebral, că nu mă voi mai întoarce. Nu m-am gândit să mă uit în urmă și să-mi iau rămas bun când mă uitam pe fereastră, în timpul călătoriei cu avionul spre casă, chiar dacă tot timpul mi-am spus că în sfârșit am fost salvată de acea relație oribilă în care mă aflam. M-aș întoarce să-mi iau rămas bun.
Celălalt lucru care știu că m-ar ajuta să-mi recapăt vederea este dacă m-aș îndrăgosti cu adevărat de cineva. Dar nu voi intra în acest subiect în acest moment. Dar simt că, dacă aceste două lucruri s-ar întâmpla cam în același timp, atunci… poate…
Nicio bioenergie nu a putut vindeca aceste răni adânci. Habar n-am ce poate. Psihologul meu vorbește despre acceptare în timpul fiecărei ședințe. Acceptarea este o virtute. Ieri, sora mea mi-a citit un citat drăguț, aparținând lui Moliere: „Prefer un viciu interesant unei virtuți plictisitoare.”
Se pare că merg în cerc, nu-i așa? Dar să reluăm ideea:
Să mă îndrăgostesc de un tip –> excursie în Irlanda –> cafea dimineața –> toată dimineața în lenjerie intimă –> plimbare pe plajă –> fish & chips –> ascult Grand Designs –> ascult ploaia –> respir aer curat tot timpul –> vederea restabilită.
Viața în Waterford, Irlanda:
Să fii sănătos,
Cătălina.
