Dragă cititorule,
Aceasta este prima dată când scriu un exercițiu de meditație cu scopul de a ajuta alte persoane. Așadar, îmi cer scuze în avans, dacă textul ți se pare neglijent și așa mai departe. Totuși, este un exercițiu pe care l-am făcut acum o săptămână și ceva și care m-a ajutat să-mi imaginez și să simt fel de fel de lucruri. Pentru ca acest lucru să funcționeze, tot ce trebuie să faci este să te lași în voie, în tine însuți. Iată-l.
Dacă ești femeie, poartă o rochie albă, până la genunchi. Dacă ești bărbat, poartă o pereche de pantaloni scurți albi și o cămașă albă. Niciunul nu purtați nimic pe dedesubt. Purtați perechea voastră de încălțăminte preferată.
Te afli la poalele unui deal. Privește spre creasta dealului, dar nu poți vedea ce este acolo, sus. Vezi niște scări pavate, sculptate în panta dealului. Îndreaptă-te spre aceste scări. Scările sunt înguste și nu există balustradă care să te susțină. Începe să urci scările. Nu te uita în spate. Nu îți întoarce capul la stânga sau la dreapta. Nu număra numărul de trepte rămase.
În timp ce urci scările, oricând dorești, ia o scurtă pauză. Inspiră adânc. Așează-te pe una dintre trepte și scoate-ți pantofii. Nu-ți lăsa privirea să-ți fie distrasă de nimic altceva în afară de scări și de pantofii tăi, pe care îi lași în urmă. Acum simte căldura treptelor pavate cu picioarele goale. Simți că picioarele tale se coc. Nu simți nevoia să te întorci la pantofi și să-i pui la loc. Nu coborî de pe scări pe iarba de lângă ele. În schimb, continuă să urci scările cât timp îți ard picioarele. Menține ritmul, nu urca scările mai repede pentru a scurta timpul.
Ajungi în vârful scărilor. Nu te grăbi să mergi pe iarbă. Respiră adânc încă o dată. Privește la orizont. Privește mai atent împrejurimile. Observi un copac cu crengi groase în mijlocul crestei. Din nou, nu te grăbi să te îndrepți spre copac pentru a scăpa de căldura soarelui. Fă un pas înainte și pășește pe iarbă. Simte răcoarea ierbii pe picioare. Pune piciorul drept pe iarbă. Fă același lucru cu cel stâng. Simte vârfurile ierbii cum îți gâdilă picioarele. Oprește-te și respiră adânc încă o dată. Îndreaptă-te spre copac. Încă o dată, nu te lăsa distras de împrejurimi. Oprește-te când te afli la aproximativ 10 m distanță de copac. Privește mai atent trunchiul copacului, ramurile și frunzele sale. Nu lăsa gândul că copacul este frumos sau chiar mult mai bătrân decât îți trece prin minte. Observi umbra copacului care prinde contur peste iarbă. Îți observi și propria umbră. Continuă să privești doar la umbre. Ridică brațul drept pentru a ajunge la ramurile copacului, în umbră. Mâna ta reală nu ajunge de fapt la ramuri, dar mâna ta din umbră reușește să „atingă” crenguțele exterioare. O adiere de aer începe să legene ramurile. Umbrele se apropie. Nu te teme și nu-ți lua mâna. Las-o să se împletească între ramurile din umbră.
După un moment, lasă mâna dreaptă în jos. Respiră adânc încă o dată. Continuă să mergi spre copac și așează-te pe iarba de sub copac. Întinde-te peste iarbă. Întoarce capul spre dreapta. De acolo ai venit. Observă un mic sat cu case albe care se întinde la poalele dealului. Auzi un zumzet slab venind din acea parte a dealului. Nu îți lăsa mintea prinsă în capcană de treburile zilnice, rutină și alte lucruri banale, acum că ai o licărire de umanitate.
Întoarce-ți capul spre stânga. Privește dealurile și văile care se amestecă în depărtare, unul după altul, după altul… nu le număra. Urmărește urma formei lor cu ochiul… o linie curbă continuă. Când termini de urmărit această linie, întoarce-ți capulîn sus. Privește razele soarelui care strălucesc printre ramurile copacului. Vântul continuă să bată ușor printre frunze. Ridică ambele brațe și alege două frunze care îți plac cu degetele. Nu pierde din vedere aceste două frunze. Mișcă-ți brațele și degetele odată cu frunzele, pe măsură ce bate vântul.
Între timp, o insectă se târăște pe piciorul tău. Nu te lăsa distras de la frunze și nu simți dezgust. Nu-ți întoarce capul ca să te uiți la insectă și să vezi ce fel este. Simte-i piciorușele pe pielea ta și las-o să se târască pe picior până când îl traversează și se întoarce în iarbă.
Deodată, simți aerul răcindu-se, vântul bate mai tare, ramurile copacului încep să tremure. Aruncă o privire din nou spre dreapta ta. Observă că nori negri se năpustesc în jur și se adună în depărtare. Auzi tunetul urlând. Observă cum lumina din jurul tău se estompează. Se întunecă și furtuna se apropie. Nu intra în panică. Nu fi tentat să fugi de frică și să te ascunzi într-un loc sigur. Continuă să stai întins pe iarbă și așteaptă orice ar veni. Copacul este singurul tău adăpost. Aerul devine din ce în ce mai rece. Simte-i briza pe piele. Lasă vântul să acopere un sfert din tine cu frunze, praf și crenguțe. Nu uita că brațele tale încă dansează cu frunzele copacului, acum într-un ritm mai alert.
O picătură mare de ploaie îți cade pe obrazul drept. Mai multe încep să cadă pe picioare, haine, brațe, față și păr. Lasă brațele în jos. Continuă să privești în sus. Privește cerul printre ramuri. Vezi norii întunecați chiar deasupra ta. Vezi picăturile de ploaie căzând. Ignoră tot ce te înconjoară, cu excepția acestor picături. Uită de coordonatele timpului și spațiului. Concentrează-te doar pe aceste picături. Vezi cum aceste picături rotunde și limpezi de apă cad încet din nori. Vezi cum unele picături se izbesc de ramuri și frunze și cum își pierd forma, cum nu ajung niciodată la pământ. Observă câte altele alunecă și cad printre frunze. Privește forma lor. Îngheață timpul și spațiul. Privește miile de picături, acum înghețate. Vezi sferele mici sau mari de apă, alege câteva dintre ele și privește direct prin materia din care sunt făcute.
Dezgheață timpul și spațiul. Lasă picăturile să cadă peste tine. Vin din ce în ce mai multe. Închide ochii. Nu face nimic altceva decât să simți. Simte apa cum te spală. Simte-ți corpul îngropat în pământ. Simte iarba. Simte cum hainele tale sunt ude leoarcă. Simte frunzele imprimate pe pielea ta. Simte praful cum se transformă în noroi. Nu te gândi la hainele albe care se murdăresc. Lasă-le. Nu face nimic altceva decât să simți. Simte mirosul ploii. Amestecă-te cu natura. Permite-ți să fii parte din ea.
Ochii tăi sunt încă închiși. Odată ce simți căderea acestor picături că încetinește, deschide-ți ochii. Privește cerul senin la dreapta și la stânga ta. Privește în sus, cum ramurile copacului sunt reînviate. Privește iarba acum împrospătată. Privește spre orizont. Ascultă-o cum inspiră, expiră. Fă la fel. Bucură-te de pace.
Ridică-te și întinde-te. Privește spre locul pe care ai stat întins. Observă forma corpului tău imprimată în iarbă. Întoarce-te spre scări. În timp ce cobori scările, decide dacă este important sau nu să-ți pui pantofii înapoi. La poalele dealului, aruncă o ultimă privire spre creastă. Inspiră și expiră adânc încă o dată.
Și acum, prieteni, depinde în mare măsură de voi ce fel de prostii sunteți dispuși să le luați după voi și să le purtați în mintea voastră în fiecare zi.
Cu drag,
Cătălina.
Random Tree
With love,
Cătălina.
