Învârtoșatul iureș al vieții care îl trântește, uneori, până și pe cel mai destoinic luptător la podea

My Dear,

Le luăm pe rând ca să le ”rumegăm””. De ce v-ați certat? Și de cee te-a bruscat? De ce continui să-i dai voie domnului problemă să-ți facă toate acestea?

Am să-ți zic ceva, un lucru pe care știu că am să îl fac ca meserie, anume să încerc să mângâi un pic și să consolez în felul meu cam agresiv. Și numai ce am terminat de scris un capitol la începutul lunii, adică nu l-am terminat, căci aș mai fi vrut să scriu cum mi-am imaginat de multe ori că, primind oameni și oameni ca să îi ascult cum îmi povestesc dramele prin care trec, aveam să îi țin în brațe , zăcând pe podea cu ei, ținându-le capul în poala mea în timp ce plâng și plâng, mângâindu-i pe frunte și dându-le laoparte părul transpirat și lipit de tâmple și lăsându-i să plângă, să li se preschimbe toată otrava acumulată în ei înn lacrimii și în transpirație. Și cât timp stau cu ”Pacienții” mei pe podea, vreau să fiu acolo, cu ei, ca să le acopăr gura prin cel mai duios gest făcut cu mâna chiar atunci, my dear, chiar atunci când inima greu încercată începe să blesteme. Să nu blestemi, ființă dragă și curajoasă, oricâtă ocară și bătaie ar merita acela care te face să suferi, fiindcă blestemul are efect de bumerang. Consecința se va întoarce la tine. Și ai trecut deja prin destule ca să mai plătești consecința unui act impulsiv de moment, dictat de mânie. Dar vom vorbi mai târziu despre ce ai întrebat, mi-ai zis cum că anticipezi și cum atragi tot ce coci în mintea ta, ceea ce face subiectul unui alt text. read more

Maturitatea unui bărbat în vârstă, o seducătoare, dar periculoasă ispită pentru inima deja frântă

My dear,
Nu a trecut decât puțin peste o lună de când ți-ai exercitat dreptul de a fi liberă și independentă față de această infecțioasă și dureroasă situație în care te afli, fiind la un pas de a te separa (de data aceasta în mod definitiv) de specimenul căruia îi porți numele. Ai plecat atunci, la începutul lui septembrie, de una singură în lume, ce-i drept, numai într-o scurtă excursie în care ți-ai făcut atât de puțin de cap, încât de-abia de te-a prins soarele, așa de bine te-ai ascuns în spatele ochelarilor de soare, sub umbrelă, ca să nu afle nimeni că exiști pe lume, așa de teamă ți-e să nu te vadă cineva, darămite să-ți mai și vorbească. Și iată că, în ciuda tuturor măsurilor tale de precauție, cineva tot te-a văzut, abordându-te din mers în chiar prima clipită de ochi când ți-ai făcut intrarea pe acest tărâm care se numește ”dating”. Te-a invitat la o cafea, ai fost, iar vorba rămăsese că aveați să vă vedeți din nou la o cafea, cu prima ocazie când el ar fi trecut prin oraș. read more