My dear,
Nu a trecut decât puțin peste o lună de când ți-ai exercitat dreptul de a fi liberă și independentă față de această infecțioasă și dureroasă situație în care te afli, fiind la un pas de a te separa (de data aceasta în mod definitiv) de specimenul căruia îi porți numele. Ai plecat atunci, la începutul lui septembrie, de una singură în lume, ce-i drept, numai într-o scurtă excursie în care ți-ai făcut atât de puțin de cap, încât de-abia de te-a prins soarele, așa de bine te-ai ascuns în spatele ochelarilor de soare, sub umbrelă, ca să nu afle nimeni că exiști pe lume, așa de teamă ți-e să nu te vadă cineva, darămite să-ți mai și vorbească. Și iată că, în ciuda tuturor măsurilor tale de precauție, cineva tot te-a văzut, abordându-te din mers în chiar prima clipită de ochi când ți-ai făcut intrarea pe acest tărâm care se numește ”dating”. Te-a invitat la o cafea, ai fost, iar vorba rămăsese că aveați să vă vedeți din nou la o cafea, cu prima ocazie când el ar fi trecut prin oraș.
Nu mi-ai zis că te-ai întâlnit de curând cu această nouă cunoștință a ta, iar dacă mi-ai fi zis, nu te-aș fi lăsat!!!! Ei, și cu mine acum, cât sunt de mămoasă și de protectivă cu tine, zău, nu faci rău nimănui mergând la o cafea cu cineva de-abia întâlnit. Dar mai târziu, rău tot îți vei face singură, deși vina vei începe prin a o arunca pe umerii acelora care nu te-au sfătuit nici bine, nici la timp, de aceea numai te rog să ai grijă de tine, să fii relativ răspunzătoare pentru ce faci și să nu te superi pe mine fiindcă îți dau acest sfat pentru că sunt Stan pățita, iar din această experiență am rămas cu bătături pe suflet ca să nu mă simt datoare să-ți transmit acest cuvânt de avertizare.
Acum să trecem la noul candidat. Cum îl cheamăă, câți ani are, de unde este și cu ce se ocupă? Iată câțiva parametri de identificare de care am trebuință ca să nu mă mai comport față de el ca față de un musafir recent parașutat în viața ta, căci o simplă fotografie la care ai atașat un mesaj destul de neconcludent, cu intenția de a-mi furniza noile vești, a fost prea puțin ca să nu pic sub influența primei impresii despre care toată lumea știe că nu întotdeauna este bună.
Din păcate, vocea narativă sintetizată nu citește descrierea tuturor fotografiilor, precum și la aceasta a lui îmi citește: ”Nu există nicio descriere pentru această imagine”. Dar dacă ar fi existat vreuna, probabil ar fi citit: ”Această imagine conține babalâc””. Îmi pare rău, dar mă văd nevoită să îți servesc astfel de cruzimi pe stomacul gol fiindcă te admir și te prețuiesc pentru cât curaj ai și pentru cât de luptătoare ești. Așa că din partea mea te poți văicări și jelui de față cu mine până ți se va termina stocul, te ascult și te ”terapeutizez” eu până îți faci timp să mergi la cineva cu diplomă! Așa au și luptătorii momentele lor de impas când își mai pierd capul, așa că-mi asum riscul să mai zic lucrurilor pe nume, precum și adjectivul care îl descrie pe noul venit nu este acela de ”bărbat matur”, ci de ””babalâc”.
De fapt, stai așa un pic, trebuie să am în vedere că ești cam anxioasă, iar eu nu vreau să-mi percepi atitudinea drept agresivă fiindcă îmi vei respinge sfaturile dacă simți că iau la mișto circumstanța aceasta. Și vreau să fiu mai răspunzătoare de atât. Dar un risc mi-l asum fiindcă te prețuiesc și nădăjduiesc la ceva mai merituos pentru tine și pentru copiii tăi.
De ce sunt, totuși, atât de vehementă? Fiindcă mi s-a părut că ai zis că este un nene de 50 de ani, de aceea! Dacă am înțeles greșit când mi-a citit naratorul mesajul tău, corectează-mă ca să nu mai dau impresii.. Dar dacă are 50 de ani, pe când tu nu ai nici măcar 40, atunci mă jenez de circumstanță fiindcă am trecut prin acest soi de experiență care s-a sfârșit foarte urât, adică cu mine suferind un accident vascular cerebral și întorcându-mă în România mai mult moartă decât vie, cu inima frântăă și cu multe sechele pe suflet..
L-am cunoscut pe internet în 2011, când eu aveam 24 de ani și el 42. Era foarte inteligent, dar în afară de asta nu mai avea niciun alt merit demn de a fi lăudat. Fără slujbă, plin de datorii… Era din Irlanda. Dar eu eram atât de vulnerabilă din cauza fostului oficial iubit agresor, încât m-aș fi mulțumit și cu o cizmă ponosită, numai să fie ceva diferit, o aventură. Așa gândeam atunci, că mai mult nici nu se putea, nici nu meritam. Ne-am întâlnit la Lindra la sfârșitul lui 2011, ne-am înțeles, am hotărât să continuăm. În 2012 și în 2013 la el m-am dus să stau pe timpul verii, în casa lui am suferit, deci, accidentul cerebral. Întâiul accident, au fost două, de fapt. În casa lui mi-am trăit șocul existențial, etc…
Prin urmare, atât pot și eu să spun în această privință: dacă este mai vârstnic, diferența aceea de vârstă se va face simțită la un moment dat. Indiscutabil! Nu trage nădejde că poate tu vei avea noroc., că sub epiderna lui trăiește un adolescent/tânăr întârziat. Nu există noroc între oameni care nu se potrivesc fiindcă pur și simplu fac parte din generații (specii) diferite, ceea ce îi face incompatibili din oficiu. Înainte de această experiență eram mai libertină în convingerile mele, dar între timp mi s-a corectat simțul moral.
Dar dacă am înțeles greșit vârsta, atunci nu ai nimic de pierdut, oamenii se cunosc întâlnindu-se și vorbindu-și, astfel lupți contra vinovăției ce o simți în toată ființa ta față de relația eșuată din care numai ce ai ieșit sau ești pe care să ieși. Și chiar dacăă are 50 de ani, nu faci niciun rău stând de vorbă la o cafea, numai să știi să nu dai prea mult prea curând, din punct de vedere romantic, vreau să zic, grăbindu-te să satisfaci o nevoie de moment care ține mai mult de dorința de a te răzbuna pe domnul problemă de care te desparți decât ține de dorința genuină de a fi cu altcineva.
Dar cred că acum înțelegi de unde și cum am rămas și eu cu sechele emoționale. Dar cred în menire și în predestinare și în răbdare și în lucrurile bune care vin la timpul potrivit. Am scris carte despre asta, cât timp aștept să-mi pice norocul din cer, adică să cunosc pe cineva care să facă parte dinn aceeași specie ca și mine!
Dar săă vedem, pe mai departe, ce poamă de om este mister Old Guy. Deci… v-ați cunoscut luna trecută, fulgerător și întâmplător, iar el deja ți-a servit răsuflata replică cumm că nimic pe lume nu este întâmplător, precum și întâlnirea voastră s-a petrecut în condiții atât de năzdrăvane, încât nu a putut fi numai o întâmplare!
Atunci formula aceasta îmi oferă și mie tot luxul din lume ca să-ți spun că nu a pututt fi numai o întâmplare că noi două am reluat comunicarea cu numai câteva săptămâni înainte de concediul tău, scriindu-ne aproape săptămânal de atunci. Așa pot zice și eu, prin urmare, că m-a angajat Universul pe post de strajă, să-ți dublez vocea rațiunii cât timp te simți măgulită în vanitatea ta de femeie de toată (ne)atenția pe care ți-o acordă și pe care o bagi de seamă prea bine, dar tot îți pierzi capul și tu, ca orice luptător care își atinge limitele. Așa petrecem până trece valul, pentru ca și experiența să rămână chiar numai o întâmplare.
Am unn cuvânt de îmbărbătare să-ți adresez, preluat chiar din statusurile tale, de când a început trauma din viața ta, iar tu ai scris ceva, nu mai știuu ce, o jale îndreptățită despre ”nu mai pot”, iar cineva ți-a răspuns așa: ”Când nu mai poți, mai poți puțin”. Am păstrat îndemnull acesta și l-am citat în carte.
Așa că eu sunt pe aici ca să ascult orișice lucru mai ai de povestit, fie chiar și despre găinațul acela despre care și mama și sora mea îmi poovestesc că îl găsesc uneori pe mașină dimineața, dar numai în măsura în care înțelegi că cineva trebuie să fie și vocea rațiunii, cu toate că eu cred în basme. Păi nu, my dear? Nu trebuie? Zic și eu ca mai vârstnicul tău pretendent, că doar nu degeaba am (re)început să ne scriem chiar înainte ca tu să îl cunoști, știind Universull întreg prea bine prin ce am trecut și cât de pisăloagă sunt înn privința relațiilor dintre oameni de vârste diferite.
Stai să-ți servesc o cruditate. Le-am povestit mamei și surorii mele ceva din circumstanța ta ieri, la ceai, ca să le exemplific tipologia acestui pattern of behaviour legat de vulnerabilitate fiindcă trebuie să mă crezi pe cuvânt că am fost înn pielea ta, gândind ca tine și vorbind la fel, eu mergând mai departe, prea departe, precum bine știi. Nici nu au procesat bine informația, că sistemul lor asociativ intuitiv a și reacționat, zicându-mi așa: ”Păi, peste 5-10 ani va trebui să aibă grijă și de el, să meargă și cu el la doctor”. Asta să știi de la mine că a fost cruditatea lor, eu mă dezvinovățesc de această judecată, căci nici nu am apucat să rumeg că ele au și gândit-o și spus-o! Așa a încercat și tata să mă avertizeze în privința irlandezului, dar nu am vrut să ascult… Apropo, după socoteala mea, J.B. ar trebui să facă 54 de ani în curând…
Acum, my dear, să nu fiu neghioabă să te bag în toate groazele, servindu-ți acea replică: ”Să nu faci ca mine că ai s-o pățești ca mine”. Mai degrabă cred că am să te ajut să crezi iarăși în basmele despre băieți și fete, dar în acelea în care boii și vacile se potrivesc ca să se cupleze, iar nu în acelea în care lupii vor să se cupleze cu mieii..
Cu drag,
Cătălina.
