My Dear,
Le luăm pe rând ca să le ”rumegăm””. De ce v-ați certat? Și de cee te-a bruscat? De ce continui să-i dai voie domnului problemă să-ți facă toate acestea?
Am să-ți zic ceva, un lucru pe care știu că am să îl fac ca meserie, anume să încerc să mângâi un pic și să consolez în felul meu cam agresiv. Și numai ce am terminat de scris un capitol la începutul lunii, adică nu l-am terminat, căci aș mai fi vrut să scriu cum mi-am imaginat de multe ori că, primind oameni și oameni ca să îi ascult cum îmi povestesc dramele prin care trec, aveam să îi țin în brațe , zăcând pe podea cu ei, ținându-le capul în poala mea în timp ce plâng și plâng, mângâindu-i pe frunte și dându-le laoparte părul transpirat și lipit de tâmple și lăsându-i să plângă, să li se preschimbe toată otrava acumulată în ei înn lacrimii și în transpirație. Și cât timp stau cu ”Pacienții” mei pe podea, vreau să fiu acolo, cu ei, ca să le acopăr gura prin cel mai duios gest făcut cu mâna chiar atunci, my dear, chiar atunci când inima greu încercată începe să blesteme. Să nu blestemi, ființă dragă și curajoasă, oricâtă ocară și bătaie ar merita acela care te face să suferi, fiindcă blestemul are efect de bumerang. Consecința se va întoarce la tine. Și ai trecut deja prin destule ca să mai plătești consecința unui act impulsiv de moment, dictat de mânie. Dar vom vorbi mai târziu despre ce ai întrebat, mi-ai zis cum că anticipezi și cum atragi tot ce coci în mintea ta, ceea ce face subiectul unui alt text.
Dar să ne întoarcem un pic la viziunea terapiei practicate pe o rogojină, pe podeaua închipuitului meu atelier, unde îmi imaginez că voi dăltui și șlefui sufletele pacienților mei, căci deja te aud cum mormăi că, oricât am fi de nonconformiști în vremurile acestea, parcă abordarea ce mi-am propus-o e cam prea ieșită din obișnuit, sunând de-a dreptul ciudat, ba chiar rău, am putea zice. Da, chiar sună rău partea aceea de pe podea, vai și amar de capul nostru, bieții de noi, că așa am început să ne ducem poverile, tăvălindu-ne pe podea. Numai puțini cred că reușesc să-și ducă problemele din mers. Dacă plâng vreodată, plâng așa, stând în picioare. Sau cel mult se așează și ei pe un scaun.
Eu pe podea mi-am dus isteria plânsului înainte de accidentul vascular cerebral (AVC), dar eu am mult patos, mă înflăcărez destul de repede… Acum am învățat să stau pe marginea canapelei și să nu mă mai zvârcolesc chiar așa, ca în trecut. Stau așa, pe marginea patului și vorbesc cu Universul. Parcă este altceva, dar am fost acolo, zăcând pe podea, și nu am uitat, numai mi-a mai trecut.
Și am avut și parte de mâini mângâietoare care mi-au dat părul de pe frunte, ștergându-mi și lacrimile. Draga de Miky, terapeuta reiki care a îngrijit de mine, m-a ajutatt și așa. Mi-ar plăcea să ajut la fel… Bine, bine, nu am stat noi pe podea, ci eu am stat lungită pe masa aceea cum sunt cele de masaj, în timp ce buna de ea mă susținea de undeva de lângă, înconjurându-mă la 360 de grade cu prietenie și dorință genuină de a mă ajuta, dar poate că unii terapeuți fac alte forme de terapie, trebuind să stea și pe podea pentru a-i ajuta pe cei care le trec pragul să se vindece.
Cu siguranță nu am să fiu un terapeut obișnuit. Și e improbabil că voi fi unul cu diplomă.
Să-ți mai povestesc ceva. În urmă cu 5 ani am cunoscut un bărbat din Blaj care a suferit și el atac cerebral, dar cu efecte diferite, anume paralizie și probleme cu vorbitul. Dacă a văzut el că este ceva deosebit cu mine, a crezut că am fost înzestrată cu un anume tip de har, adică acela al vindecărilor, însă ce mi s-a dăruit se referă la altceva, anume la înțelegerea sufletului uman, deci la puterea de empatie. A vrut, de aceea, să vină la mine ca să îmi exprim părerea despree el, spunându-i ce simt în urma atingerii corpului său cu palmele. Ne-am cunoscut în urmă cu 4 ani și jumătate. Și pe podea am stat cu el și i-am ținut capul în poală și am plâns amândoi de-am rupt pământul, mi s-au scurs toți mucii în barba lui și în ochii lui. Și cumm era de așteptat, i-am devenit mai dragă decât s-ar fi cuvenit ca un străin să simtă pentru o persoană de-abia întâlnită, cu toate că eu cred și simt că nu este dragoste, ci numai fascinație fiindcă sunt un caz straniu pe care el nu și-l poate explica. În fine, un timp a insistat, m-a așteptat, dar degeaba așteaptă deoarece ne potrivim ca nuca-n perete, iar mie îmi este drag altcineva, anume acela căruia i-am adresat cele mai multe din textele de pe blog. S-ar zice că mi–e muză, dar e mai mult de atât.
Ți-am zis acestea ca să vezi că viața unei nevăzătoare nu este lipsită de peripeții și nu vroiam să fiu ipocrită în privința lui mister OldGuy pe care numai ce l-ai cunoscut și pe care l-am lăsat în suspensie, căci nu i-am definit rostul în viața ta decât din perspectiva legii cosmice a accidentelor, și pe care crezi că îl nedreptățesc. Nicidecum! Fiindcă nu gândeam că este un om rău, chiar dacă l-am făcut lup, deci prădător. Acea abilitate de empatizare despre care tocmai ce ți-am vorbit m-a ajutat să nu mai privesc la oameni din perspectiva ”buni și răi” fiindcă toți suntem răi și buni într-un fel deosebit de particular, așa că acum cântăresc, măsor și judec oamenii ca fiind potriviți sau nepotriviți. Bine, bine, să mai aibă și ei unn dram de umanitate în sufletele lor, nu vorbim și despree cele mai degenerate specimene, gen Gheorghe Dincă și Vladimir Putin, în privința cărora nu încape dubiu că nu există specimene deopotrivă soiului lor care să nu-i iubească și admire precum sunt, criminali, psihopați, nebuni! De aceea lui OldGuy i se potrivește mai bine o felină colțoasă, cu părul aranjat la coafeză și cu unghiile gata făcute, gata să-l jupoaie de viu, ca să-i schimbe și părul, și năravul și ca să-i toacee portofelul până la ultimul leuț, fiind și ea, drăguța, tot un soi de prădător, aidoma lui. Sau să-i zicem ”canină” în loc de felină (bagă de seamă să nu citești ”cățea” fiindcă ce zic nu e o metaforă, ci mă refer la modul cel mai concret, stricto senso, la zona de instincte, la centrul instinctiv), fiind esențial ca, pentru ca un bărbat și o femeie să se potrivească, să aibă lungime de undă comună și în centrul instinctiv, nu doar emoțional, intelectual și sexual. Ori tu ești o mioară bălaie, deci ție îți trebuie un berbec cornut și nețesălat care trebuie oleacă tuns și dresat ca să fie un bun conducător de turmă. Aceasta este un fel de a zice că e mai potrivit un bărbat imperfect, chiar plin de defecte, dar care să fie un familist nativ, iar nu un căutător sub fustele mioarelor pe plajă.
În sfârșit, să revin la mine… din cauza acestei experiențe cu pseudo-pacientul meu de pe podea, voi avea grijă să păstrez oarecare limite cu cei de pe podeaua mea, străini fiind, dar măcar cu prietenii pot fi mai altruistă..
Miercuri, pe 1 nov., se împlinesc 10 ani de la AVC. Mă voi retrage un pic în bârlogul meu nu ca să comemorez, nu sunt demoralizată, am și pentru cee să mulțumesc. Trebuie să dovedesc Universului că nu mai zac pe podeaua aceea, prăpădindu-mă de durere.
Cu drag,
Cătălina.
