În singurătatea mea, sunt în cel mai bun loc în care m-aș putea regăsi

 Gând pe rând, Terapia și vindecarea după AVC  No Responses »
aug. 072015
 
În singurătatea mea, sunt în cel mai bun loc în care m-aș putea regăsi

Dragă cititorule, Astăzi, la Jiko, am avut o ședință destul de plăcută cu Miki, care a urmat unei alte ședințe care a fost, de departe, cea mai lungă și mai intensă de până acum. Aceasta s-a întâmplat ieri și a durat aproximativ 2 ore și 15 minute în total. Ea și cu mine am avut o conversație foarte plăcută despre viață, conștiință, spirit și tot felul de alte lucruri. – De ce simți nevoia să-mi spui despre lucrurile prin care treci? m-a întrebat ea. – Să nu uităm că sunt încă om, am răspuns. În diferite ocazii, încă sunt condusă […]

”Să scriu sau să nu scriu”, iată un conflict lăuntric care mi-a blocat chakra comunicării

 Gând pe rând  No Responses »
iun. 252015
 
”Să scriu sau să nu scriu”, iată un conflict lăuntric care mi-a blocat chakra comunicării

Dragă cititorule, De când am început să fac terapia Reiki la sfârșitul lunii octombrie 2014, mi s-au întâmplat tot felul de lucruri neobișnuite și neașteptate. Nu voi intra în detalii. Încă nu. În principal pentru că este o teorie pe care nu o înțeleg complet. Deci nu… încă nu. Dar ceea ce pot spune sincer este că am subestimat puterea energiei transmise în timpul unei ședințe de Reiki. Însă există un aspect destul de important și mai ușor de explicat. Energia reiki găsește blocajele imprimate în corpul de energie vitală, care apoi sunt scoase la suprafață și descoperite puterii mele […]

Mai mult decât că port resentimente, simt ură pentru ce s-a întâmplat

 Gând pe rând, Terapia și vindecarea după AVC  No Responses »
iun. 172015
 
Mai mult decât că port resentimente, simt ură pentru ce s-a întâmplat

Dragă cititorule, Lucrurile despre care voi scrie astăzi sunt atât de intime și private pentru mine, încât nu-mi vine să cred că am decis să scriu despre ele. De când am suferit accidentul vascular cerebral, mi s-a sugerat adesea să vorbesc cu un psihoterapeut despre ele, dar am refuzat. Însă acum ceva timp, sora mea mi-a citit un articol care sublinia importanța și beneficiile scrierii despre diferite probleme cu care te confrunți, în special în timpul călătoriei de vindecare. În timpul ședinței de reiki de luni, doamna Rodica, terapeuta care m-a tratat în ultimele 4 săptămâni, m-a întrebat cum mă […]

Corpul meu este o cușcă

 Blocat pe Replay, Gând pe rând  No Responses »
iun. 072015
 
Corpul meu este o cușcă

Dragă cititorule, Au trecut 18 luni de când mi-am pierdut complet vederea. De când s-a întâmplat acest eveniment, percepția mea asupra lucrurilor s-a schimbat. Vorbesc în principal despre percepția dată de imaginile vizuale. Nu-mi mai amintesc cum arăt. Uneori, am flash-uri cu mine, dar dacă m-aș descrie acum, nu aș putea. Sunt momente când îmi pun mâinile pe corp, dar chiar dacă știu că trupul meu este acolo, nu pot să-l descriu sau măcar să mi-l imaginez. Ok… Acesta este piciorul meu drept. Este scurt. Nu am păr. L-am îndepărtat în această dimineață. Îmi ridic degetele mai sus, încercând să […]

Viața mea de până acum și detalii despre accidentul vascular cerebral suferit la 26 de ani

 Gând pe rând  No Responses »
mart. 052015
 
Viața mea de până acum și detalii despre accidentul vascular cerebral suferit la 26 de ani

Joi, 05 martie 2015 Drag cititor, M-am născut pe 27 mai 1987. Mama mi-a spus că am fost o sarcină ușoară, m-am născut natural, fără complicații, doar că am ieșit cu picioarele mai întâi. Bine că am ieșit până la urmă. În timp, părinții mi-au povestit că și-ar fi dorit să aibă un băiat căruia ar fi vrut să îi pună numele Cătălin Alexandru. Dar s-au bucurat la fel de mult că am fost fată. De fapt, prietenul nostru de familie care ne ajută aici, în București, și care locuia cu bunicii la parter în același bloc cu noi, mi-a […]

Vineri, 113 (agonia emoțională post AVC)

 Gând pe rând  No Responses »
feb. 212014
 
Vineri, 113 (agonia emoțională post AVC)

Vineri, 21 Februarie 2014 Dragi cititori, Ultima oară când am scris am spus că mi-am programat mintea să fac lucruri extraordinare cu cele câteva abilități care mi-au mai rămas. Dar, în același timp, am cerut și un răstimp necesar ca să mă vindec. Ei bine, cred că voi avea nevoie de încă și mai mult timp. Se fac 113 zile de când viața mi-a dat un șut în fund, iar eu zac întinsă și strivită de pământ de atunci. Nu mai există decât foarte puțină putere rămasă în brațele mele ca să mă reculeg, să mă adun și să mă […]