Autor: Cătălina Stan

Publicat pe

Când dorințele se împlinesc (exercițiu de vizualizare propus de un psihoterapeut – varianta 1)

Miercuri, 11 martie 2015

Drag cititor,

Un psihoterapeut specializat pe terapia prin dans ca formă de eliberare emoțională mi-a propus, în timpul unei ședințe recente, un exercițiu de vizualizare pe care l-a numit ”Dacă dorințele s-ar împlini”. Așa că am încercat să mă imaginez în cea mai bună ipostază pe care am exagerat-o un pic, fără îndoială, dar care m-a ajutat să lucrez la capitolul ”nu renunța” și ”nu te resemna” fiindcă ”speranța moare ultima”, eu fiind complet oarbă de la sfârșitul anului 2013, când am suferit un accident vascular cerebral! Iată, prin urmare, schița viziunii viitorului, proiectată prin intermediul acestui exercițiu de vizualizare. read more

Publicat pe

Viața mea de până acum și detalii despre accidentul vascular cerebral suferit la 26 de ani

Joi, 05 martie 2015

Drag cititor,

M-am născut pe 27 mai 1987. Mama mi-a spus că am fost o sarcină ușoară, m-am născut natural, fără complicații, doar că am ieșit cu picioarele mai întâi. Bine că am ieșit până la urmă. În timp, părinții mi-au povestit că și-ar fi dorit să aibă un băiat căruia ar fi vrut să îi pună numele Cătălin Alexandru. Dar s-au bucurat la fel de mult că am fost fată. De fapt, prietenul nostru de familie care ne ajută aici, în București, și care locuia cu bunicii la parter în același bloc cu noi, mi-a mărturisit, în noiembrie anul trecut, că, într-o zi, tata le-a bătut la ușă foarte insistent. Când i-au deschis ușa, acest amic al nostru, copil fiind, l-a văzut pe tata foarte fericit, tata le-a spus că are o veste foarte bună să le dea. Avea o fetiță! Tocmai ce mă născusem! read more

Publicat pe

One Tree Hill – Exersează puterea minții, a imaginației și a simțirii (exercițiu meditativ purificator)

Dragă cititorule,

Aceasta este prima dată când scriu un exercițiu de meditație cu scopul de a ajuta alte persoane. Așadar, îmi cer scuze în avans, dacă textul ți se pare neglijent și așa mai departe. Totuși, este un exercițiu pe care l-am făcut acum o săptămână și ceva și care m-a ajutat să-mi imaginez și să simt fel de fel de lucruri. Pentru ca acest lucru să funcționeze, tot ce trebuie să faci este să te lași în voie, în tine însuți. Iată-l.

Dacă ești femeie, poartă o rochie albă, până la genunchi. Dacă ești bărbat, poartă o pereche de pantaloni scurți albi și o cămașă albă. Niciunul nu purtați nimic pe dedesubt. Purtați perechea voastră de încălțăminte preferată. read more

Publicat pe

One tree hill – exercise the power of your mind, imagination and feelings

One tree hill, exercise the power of your mind, imagination and feelings

Dear Readers,

This is the first time that I write down an exercise with the purpose of helping other people. So, I apologize, in advance, if you find it sloppy and so on. However, it is an exercise that I made a week and a bit ago that helped me imagine and feel things. To make this work, all you need to do is to let yourself go. Here it goes.

If you are a woman, you are wearing a white dress, knee length. If you are a man, you are wearing a pair of white shorts and a white shirt. You both are not wearing anything underneath these clothes. You are wearing your favorite pair of shoes. read more

Publicat pe

Imaginează-ți toți oamenii

Dragi cititori,

Am vorbit adesea despre oameni deoarece mulți oameni au avut un impact semnificativ asupra vieții mele. Dar, ca să fiu sinceră, am fost într-o relație de dragoste/ură cu ei încă de la începutul vieții mele. De numeroase ori am vrut să fiu în mijlocul lor, bucurându-mă de compania lor… Dar au fost încă și mai multe momente când am vrut să fug de ei, cât mai departe posibil, de preferință în mijlocul pustietății, așa încât să nu am pe nimeni în preajmă. read more

Publicat pe

„Imagine all the People”

Humanity is not dead

Dear Readers,

I’ve often talked about people, since a lot of people have had a great impact over my life. But, to be honest, I’ve been in a love-hate relationship with them since the beginning of my times. The numerous times I wanted to be in the middle of them, enjoying their company… But there were even more times when I wanted to run away from them, as far as possible, preferably in the middle of nowhere.

We like to talk about people a lot. We like to put them in categories. We like to catalog them. We like to compare them. We like to do all sorts of things to them. Every new person that we meet is checked inside and out until there is no mystery left of them. And we will meet hundreds of people in our lifetime. If we are lucky or unlucky,( if you prefer), we will meet thousands of them… Thousands of people that we will catalog, we will edit them and save them in our memories. read more

Publicat pe

„Nothing satisfies me but your soul”

Chess board players

Dear Readers,

Today I am going to tell you a story. It is inspired from a song by Jen Titus that a I heard a long time ago in the TV show „Supernatural”. A few lyrics from this song are borrowed. Also, the inspiration comes from the hundreds of minutes of surreal dreams that I’ve been having ever since I’ve lost my sight. Sometimes, I believe that my brain is mismatching reality with an imaginary world with fabulous castles, kings and queens, wars, heroes and adventures. I should add that I remembered about an old photo album posted on Facebook, with photos of a medieval-like complete set of chess pieces. These photos, which I can perfectly visualize, are a source of inspiration as well. These photos will be added in future parts as time and imagination will allow us to. Sis is the one helping me put these ideas into proper English. read more

Publicat pe

My Brain vs. The Computer and The OS

Replica of Zuse Z3, the first fully automated analog computer

Dear Readers,

Ever since my brain was damaged, I became very interested in how this „pretty” organ works and how mine is working, in particular. In nearly all articles that were read to me, the brain is often compared to a computer and unanimously described as an electric network. If this is the case, everyone of us owns a very powerful computer without even knowing. All sorts of associations between my damaged brain and a computer/ an OS come to mind.

If my brain is a computer, then I’m functioning on a Pentium 1 Processor, with 126 MB RAM, with no graphic card and broken sound card. The default OS is Windows 98. read more

Publicat pe

Sunt la 2m de margine și mă gândesc…

My version of six feet from the edge

Dragă cititorule,

„Sunt la doi metri de margine și mă gândesc că poate doi metri nu înseamnă chiar atât de mult în jos.”

Există momente în viață când treci prin evenimente care te fac, la propriu, să simți că tocmai ai lovit pământul. Am descris odată acest sentiment ca și cum viața te-ar lovi puternic în fund și te-ar împinge de pe acoperișul unei clădiri turn. Deși nu poți opri cădere, iar alta nu poți face decât a aștepta să lovești pământul, nu poți nici să nu auzi vocea vieții râzând în spatele tău și spunându-ți: „Prostule!” Uneori ai zăcea acolo, pe trotuar, spart în mii de bucăți, dezintegrat. read more

Publicat pe

„6 Ft from the Edge”

My version of six feet from the edge

Dear Readers,

„I’m six feet from the edge and I’m thinking that maybe six feet ain’t so far down”. There are times in life when you go through events that make you, quite literally, feel like you just hit the ground. I once described this feeling as if life kicks you in the butt so hard and pushes you off a tower building. While you can’t stop the fall and wait to hit the ground, you can’t also stop hearing life’s voice laughing behind your back and telling you: „You fool!” Sometimes you would lay there on the pavement, broken into thousands of pieces, disintegrated. read more

Propulsat cu mândrie de WordPress